Statisticile arată că filozoșii devin filozofi, abia după ce intră în
pământ! Cât sunt în viață, canci! sunt niște bețivi mărginiți! Și geniile devin
genii ( sau gineri!), tot după ce intră în sol, numai că nu întotdeauna în aceeași
emisferă cu filozofacii! Doar politicienii sunt genii și filozofi în viață!
Ariciul a intrat deja în
pământ, acolo fiind locul unde e filozof! Nu și geniu, cel mult genist, le are
cu gropile, dă des în ele, și cu bombele! Așa că s-a decis să vă servească câte o filozofare,
din când, în gând, dar nu trebuie să-l luați în serios! Dacă vedeți titlul de
mai sus, să știți că asta vă paște, și nu vaca!
Recitesc TAINA CAVALERILOR de Ioan Dan și limba face
cercuri, în căutarea salivei! Vă sfătuiesc să nu citiți cărți patriotice, unde
dragostea de țară dă pe-afară, nu mai trebuie să discutăm despre ce-a fost, mai bine discutăm despre ce n-o să
fie! De exemplu, despre cum se face cleiul de oase! Dacă oasele sunt de
calitate, iese cleiul, de combate superglue-ul! Dacă vine toamna, ne facem
clei! De la tulburel! Dacă dăm peste vreo vită de-a noastră, păpăm clei! De
aceea, lăsați, naibii, cleiul, mai trebuie să ne dezlipim de cine nu trebuie! Nu
încercați rețete de pe net, și alea sunt tot clei! Dacă, totuși, vă mănâncă moțul,
încercați cu gelatină!
Aici voiam, de fapt, să ajung, la gelatină! Am vrut să
fac niște răcituri și m-a mâncat și pe mine mentosanul să încerc să le fac cu
gelatină din magazin! Ceea ce nu practic de obicei, îmi place naturalul și fără
protecție! Se pare că nenea prostu’ nu a încălzit apa de diluare prea tare, adică prea mult, că e
solubilă, lichidă și cu mormoloci - materie organică! Nu băga-i de seamă
aspectul, dar îmi ieșiră răciturile beton! Mergeau și la fundație! Din lene
cronică, indusă de vremuri, dar și de o pană de curent, n-am mai spălat vasul
folosit ca loc de gelatinat, până a doua zi dimineață! Surprise! Unde se
adunase gela-tina, era un compus care nu se dădea dus, nici cu buretele de
sârmă, nici cu pila, nici cu acid sulfuric! Glumesc! ( dar nu prea mult!), s-a
dus, după frecat un sfert de oră, cu coada unei linguri de lemn! Singurul neuron
rămas întreg de la ultima scumpire a sclipit ca Steaua Polară, făcându-mă să mă
întreb de ce sunt așa constipat uneori, zice lumea că-s încrezut! Nuu! E de la
gelatină! Dacă nu s-a curățat de pe vas, cine îmi garantează că se va duce și
de pe mațele domniei mele? Nu s-or fi sudat acolo? De aia am adus vorba de
cleiul de oase, azi înterzis ca fiind nociv, mai bine iese o purgație cu
perladez, perliadez, birmanez și somalez! Parcă cu oase ieșea odată răcitura,
și cu rece? Că de lipit botul, merge și cu foamea! Grijă mare la instrucțiuni
de folosire, riscați să pățiți buba mare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu