Azi, nesimțirea și prostia
Fac bordel din România!
Dacă arunci c-un făcăleț,
Nimerești pe-orice isteț!
Pentru că ăștia-s că râia,
Nu-i termină nici tâmăia!
Și au locuri rezervate
Drept în Iad, pe săturate!
Cum se face că prăsila
A-ntrecut chiar și cămila?
Nu mai are o cocoașă!
N-are naș și n-are nașă!
Au, în schimb, potcoave noi,
Zici că-s varză, că-s moroi
De răsar din cripta sorții!
Ăști-ar vinde chiar și morții!
Și mă tem că, la mezat,
Și pe ei i-au aruncat!
Cum ne-ar sta să fim boieri?
Să nu mai cioplim șomeri,
Să ne stea copii-n vatră,
Să nu mai umblăm în șatră!
Călători pe ape calme,
Fără bătături în palme!
Nu știu cine-a blestemat
Să trăim destin ciudat -
Nu ai cum să te mai bucuri,
Călător pe ape tulburi!
Noi am trece peste mare
Dar nepoții, putea-vor, oare?
Mai sperăm sau mai oftăm?
Ori de uscături scăpăm?
Apele învolburate
Vor seca, vor fi uitate,
Dacă vom avea, ca țel
Un neam mândru, de oțel!
De nu vom avea curaj,
Mă scuzați pentru deranj!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu