DE CE DAI, DOAMNE...?

De ce dai, Doamne, copii, la cei

Ce nu au grijă nici măcar de ei?

Să chinuie copii isteți, frumoși

Și să îi facă, ca pe ei, niște gomoși?

Să îi învețe doar  bâlbe și  prostii

Să îi întreacă doar în nerozii?

Mai bine  fii, din când  în când, atent,

Să nu faci, dintr-un geniu, repetent

Și din hienă, să faci un tirbușon!

Aș prefera să faci, de fiecare dată, doar un… om!

De ce  dai, Doamne, minte, la cretini?

Și nu la unul, că nici ăștia nu-s puțini!

Îți place să îi vezi clipind alene,

În timp ce mintea - n șură li se screme!?

Știu, vrei echilibrul să-l păstrezi!

Dar nu îi lecuiești, decît când îi castrezi!

Pe ăștia, dacă-i lași  să se-mpuiască

Or să ajungă, iute, să ne potopească!

Degeaba nu se spune că un prost

De-aruncă piatra aiurea, fără rost,

O sută de-nțelepți ar trebui s-o scoată,

Că prostu’,  nici gând nu are, c-o să poată!

Și nu te pune  cu unul, nici clipită!

Doar știi că are mintea odihnită!

De ce dai , Doamne, Tu, averi la toți

Cei ticăloși, nemernici, răi și hoți?

Că ăștia știu - dar din dar se face Rai,

De ești prost, pomană n-ai ai!

De ce dai, Doamne, la milionari,

Bani, cu duiumul! și euro- dolari?

Că nu mai știu cât lapte ei au lins,

Și au furat, și nimeni nu i-a prins!

De ce dai, Doamne, trupuri de zeițe,

La tărâturi cu gânduri de maimuțe?

La panarame, le mai dai și rost?

Să râdă de om bun, că e un prost?

De ce nu-i faci ,pe unii, cârnățari,

Zapcii, cizmari sau flașnetari?

De ce să-i faci  baroni, conți și contese?

Sau Tu mai crezi că-n mintea lor o să le pese

După ce s-au ajuns și cred că sunt prea mari?

Uite ajuns lumea, plină de scârbe și măgari!

De ce nu dai, Doamne, o mână de-ajutor

Să mai simțim și noi că-i mai ușor!

Să-i suportăm  pe cei ce n-au cuvânt,

Și să-i ascunzi, Tu, Doamne , în pământ!

Mai aşteptăm, ca-n ultimul minut rămas

Să  faci şi tu, în urmă, doar un pas!

Şi să-i aduni pe toţi cei fără de ruşine,

Ca să  putem trăi şi noi puţin mai bine!

Și să ne dai, un piculeț, dreptate!

Și fă-le, Doamne, repede, uitate,

Pe toate ce poveri ne sunt lăsate!

Și iar mă-ntorc - fă numai ce se poate!