DIN PĂCATE, TREBUIE SĂ REVIN LA SUBIECT!

Mi-ar fi plăcut să nu fac asta, dar trebuie să adaug pe Lista Vinovaților pentru Belele Viitorului, și școala românească, alta decât cea care m-a creat și des – creerat, pe  mine, musiu  Arici! Și asta pentru că știu că aceeași școală a mai pasat și mulți alți fraieri ca Țepimea mea, alături de care mă îndrept spre ideea de pensie! Ca fiecare maimuțoi pătruns de inteligența târzie, n-am crezut că am să slăvesc școala aia pe care am urât-o în copilărie, când trebuia să merg în vacanțe, să spălăm și să vopsim în clase, să săpăm în curte și să plantăm pomi, într-un cuvânt, să muncim, când ar fi trebuit să ne bucurăm de copilăria săracă, pe care o aveam. Așa am ajuns, mai târziu, să știu să fac o mulțime de lucruri, pe care, un viitor coleg de-al meu, cu tată ambasador, nici măcar nu visa că există! Nu era bine nici așa, să rânești la porci sau să despici cioate, cât tine de mari, în timp ce unii, de vârsta ta, jucau bambilici cu mingea! M-am bucurat degeaba că astea nu se mai pot petrece la copiii de azi, dar nu mă pot împiedeca să nu constat că lucruriele scapă de sub control!

        Într-o sâmbătă m-a apucat hărnicia globală, după ce hărnicia comunitară s-a ofilit, prin încercarea chinuită de a mai meșteri ceva, pe lângă casă, în lipsa unei mâini de ajutor plătite, care nu mai poate fi găsită azi, nici dacă faci pact cu Spânul, Baba-Cloanța și Cei Patruzeci de Hoți! Imaginea de coșmar era amplificată de un vânt rece, care mi-a înghețat dorsalul, termometrul indicând undeva, pe lângă 6 grade. Trai, neneacă, și-o lipie!

      În acest tablou minunat, una bucată fraier înghețat muncea (sau cam așa ceva), până când trei puști, în jur de 10 ani - bucata, venind de la școala din apropiere, s-au oprit să se joace drept în stângul meu! Timp de o oră și jumătate, am ajuns cu nervii pe bigudiuri, odată, pentru că nu mergea treaba, și a doua, că puștii se jucau mai puțin decât urlau, nu am înțeles de ce! Pentru prima oară în viața mea am înțeles de ce în copilărie, ne goneau vecinii care voiau să doarmă, din fața curților personale, noi, copii, înjurându-i serios pe hodorogii cărpănoși și bătuți în cap!

     Când mâinile mi-au rămas în poziția - ghiară de vultur fomist pus la frigider, adică  degete închircite, mi-am scos urechile de sub brat și le-am spus copilașilor dacă n-ar putea să urle nițel și în altă parte, mie îmi ajunge! Unul dintre ei, cel mai uscățiv, crezând că hodorogul nu se prinde, m-a înjurat printre dinți! Ghinion, l-am citit și mi s-a ridicat bruma de păr de pe urechi, așa că m-am repezit să dau cu el de pământ, însă Pământul mi-a dat recepție – nu-ți pune mintea cu piticii! Care pitici, și-au proptit câte o aripă-n sold, provocator, rânjind, fără urme de teamă! L-am provocat pe uscățiv să repete, explicându-i că eram curios să aflu dacă am auzit bine! Rânjetul i s-a lățit pe fața mică, mai - mai să devină gaură neagră, i se părea comic că mie îmi tropăiau neuronii, aproape uitând că trebuie să mă stăpânesc! Le-am spus, din nou, să părăsească ringul și să cânte la altă masă, dar s-au îmbățoșat mai tare, ridicând  bărbia, cu tot cu rânjet! Exact cât îi trebuie unuia care e înghețat de frig și cu nervii - n papiote, să dea în apoplexie! Stăpânîndu-mă cu (foarte!) greu, l-am împins pe uscățiv spre direcția pe care bănuiam că ar fi trebuit să circule, fără să știu că mă înșel! Mai mult decât nevătămat, s-a contrat pe cele două membre inferioare, în timp ce altul mi-a atras atenția că nu am voie să fac așa ceva, că ei au drepturi, așa au învățat la școală! Avea dreptate până la un punct - li s-a explicat și care sunt obligațiile, dintre care una se referă sigur la comportamentul adecvat, care să nu deranjeze alți oameni? Ca să fie și mai convingător, același puști cu gură mare m-a amenințat că vine cu taică-său! S-a păcălit, i-am spus că abia aștept să vorbesc cu părintele lui! Ceva din rânjet s-a diminuat, văzând că aspectul nu numai că nu m-a speriat, ci chiar m-a bucurat, făcându-mă să insist, unde mai întâlneam eu asemenea ocazie, să cunosc persoane interesante, având copii cu drepturi!

       N-o să vă vină să credeți, nu i-am strâns de gât, aveam altele mai bune de făcut! Deși, când au ajuns la vreo 20 de pași, crezându-se în siguranță, unul a săltat  în sus degetul ăla cauzator de capete sparte!  Minte de copii, mi-am spus! I-am urmărit cu privirea, curios să văd unde ajung, mi-ar fi plăcut să-mi fie vecini, să pot să le bat în poartă părinților, să facem cunoștință!  N-am avut noroc! S-au oprit la vreo 40 de metri și s-au făcut că plouă!

        Mi-am văzut de ale mele, dar n-au trecut 10 minute și iată că-i văd reîntorcându-se și oprindu-se în dreptul meu, ce stăteam cocoțat pe magazie! Să mai zici că-s proști - știau că, pânâ mă dau jos, la ei, puteau fugi departe! Au început să se strâmbe în fel și chip la mine, făcând semne obscene, cam pe tăcute, atât curaj mai aveau în pungă! Între timp îmi revenisem în matcă și m-a bufnit râsul, lucru care i-a descumpănit!

-De ce răzi, mai prostule? mă întrebă cunoscătorul de legislație pentru copiii nesimțiț
Paradoxal, râsul m-a cuprins atât de tare, că eram să cad de pe magazie, sub privirea vecinei cățărate pe gard!

          Sincer, pe de-o parte, nu-mi venea să râd, situația mi se părea ireală – să devii batjocora unor mici nesimțiți, în timp ce lume serioasă te respectă și ți se adresează politicos, ceea ce obligă! Pe de altă parte, știam că-mi pierd timpul degeaba și deja se însera, războiul nu s-ar fi terminat, mintea lor era mult prea mică, ca să renunțe! De aceea și râdeam, m-au distrat fețele lor stupefiate, nu se așteptau să mă amuze modul lor de bătaie de joc! Mă amuza și inconștiența lor lașă, nu știau că service-ul auto de lângă mine dispunea de camere de supraveghere puternice, montate după ce, într-o dimineață, alți copii, la fel de bine educați, ca cei de acum, au zgîriat cu un cui 8 mașini, dintre care  2  noi-nouțe și trei dintre ele, de zeci de mii de euro! Copii, ai căror părinți iubitori nu aveau bani nici să revopsească o aripă la o mașină, dintre alea scumpe! Și care și-au omorât în bătaie copiii, când au aflat, fără să - și croiască niște bâte-n căpățănă, că n-au fost în stare să-i  educe cum trebuie!

      Credeți că s-a terminat povestea? Nuuu! Au mai șomat prin fața mea încă o oră, strâmbându-se și făcând tot soiul de semne! Nici când i-am pozat cu telefonul, să îi am pentru veșnicie, nu s-au potolit - au scos trei telefoane, arătându-mi că miracolele tehnicii nu le sunt străine! Numai că nu i-au făcut nici mai oameni, nici mai copii, ci doar mai proști! Credeți că s-au gândit că sunt mai în vârstă decât tații lor sau, poate, de vârsta bunicilor lor? Că mai târziu, n-am putut dormi, îmi înghețaseră mâinile și spatele? Că numai de războit cu ei, n-aveam chef?

O să spuneți că am căutat-o cu lumânarea! Ei bine, nu erau din cartier și, când au părăsit ringul, se întunecase deja! Oare părinții lor știau unde sunt sau credeau că sunt la ore?

Nu sunt ei vinovații! Nu sunt părinții, vinovați! Nu e școala vinovată! Nu e media vinovată, că popularizează aspecte, care-ți fac pielea de găină! Nu e de vină societatea, nu e de vină nimeni! Și toți suntem vinovați, pentru că fiecare își vede doar interesul său, cu scuza că își face bine treaba! De fapt, nu-și pune, fiecare, problema, cum va arăta viitorul nostru, când acești copii vor trebui să aibă grijă de noi, cei care vom fi lipsiți de puteri! Cum va arăta, apoi, viitorul acestor copii deveniți adulți, și apoi, bătrâni, dacă lipsește simțul măsurii și capacitatea de a te poziționa în locul celuilalt!

Asta mă duce cu gândul la povestea unui prieten de-al meu, bolnav de diabet și osteoporoză, de aici, cu toate organele date peste cap și cu nervii zdrențuiți! Care a văzut un puști urinând pe peretele lui și  care nu s-a sinchisit, când l-a apostrofat! A răspuns doar printr-o înjurătură, după care a fugit! Amicul a fugit după el, dar acesta a dispărut! Omul nu s-a lăsat și a început să caute prin cartier, dar nu a ținut cont de gașca adunată la vreo 70 de metri! Când s-a apropiat de cei adunați, 14-15 tineri, de peste 16 ani, cercul acestora s-a desfăcut și un tânăr de vreo 20 de ani a sărit și l-a bătut  pe om cu un pet plin cu bere, după care, calmi, au plecat! Amicul abia a ajuns la mașină și până a sunat la 112, a împroșcat parbrizul cu sânge! N-a murit, dar poliția nu i-a descoperit pe făptași, deși erau cel puțin trei camere de supraveghere în zonă, unde se vedeau ăia clar! Tot el a plătit informatori și i-a descoperit pe trei dintre ei, care au lărgit cercul nemernicilor cunoscuți! Lumea l-a considerat pe amic vinovat, de ce n-a stat în casă, i-a trebuit să iasă-n stradă? Ce, a murit dacă i-a udat ăla peretele?

La poliție, când l-au chemat să-i arate cine l-a tocat, povestește că erau alți doi tineri, de 17 și , respectiv, 21 de ani, care au bătut un bătrân de 72 de ani! Ei erau în scara blocului, mai sus, pe scară, și când bătrânul a ajuns să urce, l-au lovit cu piciorul în cap! Acesta a căzut, iar ei l-au tocat cu picioarele! La anchetă, întrebați dacă au avut vreo neînțelegere cu omul, au răspuns că nici nu-l cunoșteau!

-Atunci, de ce l-ați lovit?a întrebat polițistul.- V-a înjurat?

- Nu, am vrut doar să vedem cum e când  bați pe cineva, cum am văzut  în filme! Eram curioși!

Stupid motiv - să omori un om, doar pentru o curiozitate! Partea proastă e că nu glumeau deloc, vorbeau cât se poate de serios!

Mă întreb dacă părinții știu că societatea de azi, plină de drepturi, este, de fapt, una plină de capcane! Să presupunem că sâmbătă eram beat și nebun, îmi puneam mintea cu puștii care clamau drepturi! Deraiat de pe calea prieteniei, îi băteam cap în cap, până ce obțineam cremă pentru tiramisu! Faptul că aveau, sau nu dreptate, era neesențial, atât timp cât le rupeam gătul! Gâturile rupte nu se lipesc cu dreptate, chit că ajungeam la pușcărie! Unde condițiile improprii par adevărate  binefaceri, comparativ cu cele reale, din exterior, unde  trebuie să plătești și pentru televizor, și pentru apă și mâncare, unde e mai rău decât la beci!  Drepturile, fără un dram  de prevedere și de rațiune, nu valorează nici cât o tonă de ceapă degerată!  Morții și răniții nu se pun, decât când e prea tărziu!

De aceea e bine să li se explice copiilor că  trebuie să supraviețuiască, nu să sfideze, n-or să știe niciodată peste cine dau și cum se sfârșesc poveștile cu zmei nătângi! E plin netul de agresori, care au luat-o la ochi și la picioare!

Dacă ne iubim copiii, nu trebui să promovăm violența, s-ar putea întoarce împotriva noastră! Cum se întoarce educația greșită împotriva părinților, care nu au făcut ce trebuia, la momentul potrivit! Ca să ajungă fiul, cu nevastă și copil, să trăiască din pensia părinților, din care cere bani pentru țigări! Cum și-a bătut mama, pentru că nu i-a dat bani să plece la mare! Și șirul poate continua!

Și noi greșim! Sau mai degrabă, NOI greșim! Pentru că lăsăm lucrurile așa, sperând să nu ni se întâmple taman nouă!