-Ah! Cocoșelul meu, ce-ai fost vioi!
Ce cânți iubirea veștejită dintre noi!
Mai ai un cioc distanță și am să te răsfăț!
De nu! mai am răbdare și-ți pun pielea pe băț!
Își alintă soția, înciudată, bărbățelul,
Uitându-se la el, de parcă-i face felul!
-Puicuța mea sublimă, ador penajul tău
Și simt, din epigastru, că mi se face rău
La gândul că te-aș pierde, pe veci și ușurel,
Fugind, pe furișate, c-un tânăr cocoșel!
Mă uit, în puii mei! Ai pleoape obosite!
Și ghiarele sunt albe, de zici că-s opărite!
Aripile sunt strâmbe, de la făcut menajul!
Și fulgii sar cu miile, de ai umplut garajul!
Nu prea mai semeni mult cu o ispită
Aduci, mai lesne, c-o puică-nebunită
După grăunțe și multe concentrate!
Mai lasă ciugulitul, că le halești pe sparte!
-Vorbești cam înfundat, de sună ca din gușă
Cocoșul ți-e stricat și zace, lat, pe tușă!
Nu m-ai mai ciugulit, se face acuși un an
Și tot mai bagi în tine, precum un pelican!
Când ne-am luat, erai un mândru pintenat
Acum ești ramolit și semeni c-un ...ratat!
E drept, pe-atunci eram și eu, cam
ouătoare,
De le făcem pe toate, în fugă, din picioare!
Cam câte generații de puicuțe bune
M-am chinuit, cu drag, să tot aduc pe lume?
S-ajung, acum, să văd cum răsucești tu creasta,
Să-ți rupi gâtul pe ele și să îți uiți nevasta?
-Dar, iartă-mă, iubito, sunt simple păsărele
Și eu, la vârsta mea, nu dau doi bani pe ele!
Să am atâta minte, la suma mea de ani
Să îmi topesc, pe ele, punguța cu doi bani?
În timp ce ei se ceartă, din verdele tufiș
Doi ochi vicleni și lacomi, se uită
pe furiș -
Bătrânului vulpoi îi ghiorăie un maț!
Își plănuiește cina și cum să facă HAȚ!
Noroc avu perechea, galinacee proaste,
Că pe vulpoi îl paște pericolul din spate -
Nea Vulturache, flămând ca o lăuză
O boală pe vulpoi, de-un centenar, acuză!
De când l-a cam lăsat să fie văduvoi!
Nu i-a lăsat nici os, din pui! Jegos vulpoi!
Atacul nici măcar nu fu un pic simțit-
Vulpoiul atacat, pe dată, a murit!
Cele două păsări nici n-au știut
vreodată
Că Moartea le pândise-o clipă-ndoliată!
Perechea continuă scandalul, mai mult cotcodăcit,
Dar iată că finalul, securea l-a găsit!
Urmau să-mpodobească, încinse în cuptor
Ospățul dat în cinstea unui... fiu rătăcitor!
Nea Vulturache, în cer, rămase singur - cuc
Așa că trase linie finală, deși-i puțin năuc:
Există întotdeuna un adevăr universal-
De vrei să-ți sară fulgii și mațele-n canal,
Nu te feri de vorbe seci, adesea, subțirele
Ce îți transformă mintea în stol de păsărele!
Nu mai clipi din pleoape și nu mânca urzici.
Când gândul tău, e doară la.. simple păsărici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu