PASTILE PENTRU PERSOANE CURIOASE!

Unul dintre cumetrii mei locuia întrun bloc comunist, atât de comunist că se afla la 6 metri distanță de cel din față. Creatorii unui astfel de puzzle pesemne că mâncaseră ciuperci otrăvite, altfel nu se explică ce-a fost în bibilica lor, cînd au construit nebuniile cenușii, unele lângă altele, cu gând să se otrăvească vecinii între ei, fără să se deplaseze prea mult! Sau poate doreau ca vecinii, în spirit colectiv, să serbeze orice fătat de pisică, ciocnind un pahar, între ei, direct din locuințele proprii!

   Și cum povesteam, avea cumătrul o vecină ”peste drum”, care, din plictiseală sau din nesimțire,  n-are contează! când el avea musafiri și deschidea ferestrele, hop! vecina își lua scăunelul și se așeza pe balcon, cu guroiul larg căscat și cu urechile pâlnie! Azi așa, mâine așa, iarna, no problem, vara, însă, deschide omul fereastra, să-i intre bâzoii în farfurie!

   Degeaba se uitau urât la ea, degeaba șoșoteau sugestiv, femeia, tot femeie curioasă! Se pare că nu avea de spălat vase, de dat cu mătura, de șters praful, iar televizorul era la reparat!

   Până întro zi, când cumătrul își aniversează ziulica de naștere și, ca tot omul zâmbăreț, o ia pe ulei! Casa - plină de oaspeți, vecina la post, cu un carnețel în mânuță și cu ochii cât sarmalele oltenești! Cu toată stima și respectul, cumătrul se întoarce cu spatele la ea, își dă jos pantalonii și-i arată unde îl doare, pe el, de ea, plus accesorii!  Pentru prima oară de când erau vecini, femeia își bulbucă ochiometrul, nu se știe dacă de surpriză sau din plăcere, cert e că se supără (era și timpul!), își ia, furioasă, scăunelul ei de suferință și dispare cu grație! Grație, care se dovedește a fi un telefon la milițianul de serviciu, care-și face apariția, în urma reclamației că la apartamentul cu petrecăreții, se consumă droguri! Cazul se consideră închis, după ce se constată că făina de grâu nu este drog! Lucrurile intră în normal, vecina curioasă nu mai iese pe balcon la ore nepotrivite! Se uită de după perdea!

   Tot referitor la curioși, erau la noi pe stradă, unde am copilărit, două exemplare unice, mame de curioși! Una stătea în capătul străzii în formă de L, astfel că vizualiza  exemplar toată lungimea străzii, nu puteai urina pe stâlp, că te știa, a doua zi, tot orașul!

    Venind întro zi cu un prieten, mă pune Zorzonel să-i povestesc de madam Curiosnaia, care stă toată ziua pe scaun, în hol, vizibilă cu ochiul liber din stradă! Ne întrebam dacă și noaptea doarme pe scaunul ăla, atunci nu se vede dacă e prezentă. Zuzul de prieten al meu semnalizează umbra în cauză, semn că dama e la post, și, puțintel zălud, o salută cu un deget anume, ridicat în sus, pe care îl ține, ca pe un stindard, cât circulăm pe drum!  Efecte - nimic semnificativ!

Greșit înțeles, la vreo lună, vin de la cumpărături și mă întâlnesc cu fata curioasei, am uitat să spun că avea o fată drăguță, dar lipsită de curiozitate! Și cum mergeam noi, așa, ca doi necurioși, intrăm pe stradă, dama la post! Diavolul din mine se zgârie pe urechi și-mi face vânt, așa că o iau pe vecinică în brațe, nu-i displace, o pupăcesc cu spor, până să se dezmeticească! Apoi îmi cer scuze și-o șterg în curte!

Nu trece mult timp, ceva de ordinul secundelor, și mamă-sa e prezentă la poarta mamei, unde depune un bi-lanț și o plângere - i-am violat fata! Se lasă cu interdicția de a mai vorbi cu fiică-sa, deoarece sunt un măgar! Rămâne așa, când mă întâlnesc, în particular, cu vecinica mică, îmi zâmbește și-mi spune că, altă dată, să-i spun și ei când fac o trăsnaie, nici ei, cei din casă, nu reușesc s-o convingă să mai spele și vase! Pe care le spală la ușa din hol, cu ochii pe drum! Peste câteva luni, când treaba îngropată a fost uitată, își ia revanșa- pleacă ai mei, la o nuntă, la Brașov, și eu rămân singurel! Vin niște prieteni, facem clătite cu dulceață de trandafiri (pe bune și fără mișto!), după care ne ducem, în vizită, la un prieten, undeva, la țară! Când ajung ai mei înapoi, mama nici nu apucă să se dezechipeze, că scoate lista - cine, cum, unde, cât timp! Nu-mi trebuie explicații, știm cu toții cine e autorul romanului!

Celălat exemplar e chiar o rudă, femeie care numai unde-i coada calului, nu și-a vârât nasul borcănat! Dacă aveai olița sub pat, știa ce e înăuntru! Nici după ce am plesnit-o cu linguroiul peste lăbuță, când și-a băgat râtul în oala noastră, să vadă ce se gătește, fără ea, nu s-a învățat minte!

Și se mută una mătușă de-a mea, de la casă-n demolare, la bloc! Ne cheamă, nu să sărbătorim, ci să mai luăm din ciuveele pe care le avea prin curte și de care trebuia să scape. Pe drumul de întoarcere, iată-ne cărând scânduri, damigene, sticle și alte ferotănii! Ora – 21 și-un pic, deja întuneric, găinile sunt adormite, iar câinii moțăie, pregătindu-se de schimbul trei! Pe strada noastră nu se vede dacă vecina este pe scaun, în holul de supraveghere!

Când ajungem pe-aproape de curtea curioasei, îl auzim pe tata spunând:

-Bine că ne-am nimerit pe-acolo, că nu ne alegeam cu nimic! Măi, și cum ardea casa, ce pălălaie!

Ne prindem care-i șmenul, frate-meu răspunde, oftând:

-Dacă nu săream eu, ardea copilul ăla! Sărut-mâna, tanti Marcica!

Tanti răspunde de după gard, luată prin surprindere! E noapte și bănuim că a ieșit să ude florile! A doua zi, tot cartierul știe că am fost la un incendiu și n-am plecat cu mâna goală, am pus-o pe ce am putut!

 Mulți ani mai târziu,  proaspăta mea cumnată, soața lui fratello, vine în oraș, în vizită! Intră în curte râzând- tanti Curiosa, cu ochii să vadă unde intră cumnata, s-a mulat pe un stâlp de beton, lăsând urme de față, pe săracul stâlp! Dar cred că v-am mai povestit asta!

 În zilele noastre, mă confrunt cu unul dintre dubioșeniile modernismului - am o vecină care stă numai pe gard, precum o cucuvea, împerecheată c-o cioară! N-avem ce să-i facem, știe mai multe despre noi, decât noi înșine și SRI-ul! Cred că numai pompierii, cu tulumba, o pot determina să mai stea și-n...altă parte! De necrezut, e la post și pe ploaie, și pe vânt, pe când noi tremurăm că niște eschimoși cărora li s-a terminat benzina!

Mă întreb dacă n-o fi vreo formă nouă  de maladie, să te frece grija de sufletul altuia!