Să știi, iubito, că nu-mi pasă
De ești urâtă! sau dacă ești frumoasă!
Îmi simt, sufletul, tandru! și atârnat de tine!
Mă simt golit de vorbe! Și tremură în mine
O dragoste curată! Simt că mă ofilesc!
Și, dup-a ta iubire, mult, tare, mai tânjesc!
Nu-mi trebuie mâncare! Nicio îmbucătură!
Nu vrea, manifestații! Nu vreau, nici băutură!
Eu, te doresc pe tine! Eu, sufletu-ți iubesc!
Și, peste ani și clipe, tot astea, îmi doresc !
(După 50 de ani!)
Să știi, iubito,
cât de mult, te-ador,
În timp ce-nvârt,
un pui, la rotisor!
Te chem, din
adâncimea unui chin,
Și torn, în mine,
un pahar cu vin!
Să știi, iubito,
cât de mult te plac,
Cât ronțăi, în surdină, un colac!
Și te visez, când
dulcele amor,
Mă-ndeamnă, să mai
caut în cuptor!
Iubito, te zăresc, și-n ochii tăi,
Văd numai usturoi! și niște ficăței!
Picioarele-ți
subțiri, și fine, mă omoară
Când văd, în
tine, dulce căprioară!
Să știi,
iubito, că n-am să pot uita
Cum mă dădeam în
vânt, după plăcinta ta!
Cu mâinile tale,
atâta de drăguțe,
Cum răsucea-i,
cu trudă și migală, sărmăluțe!
Cum m-alinta-i,
chiar fără nici o vorbă
Punând, la
întâmplare, mai mult mărar, în cioarbă!
Cum, nu-ți păsa,
iubito, aproape-n niciun fel,
Când sarea o
uitai, s-o pui în ostropel!
Să știi, iubito,
că n-am putut uita
O seară fermecată,
când n-am putut mânca!
Te-ai supărat pe
mine! Și, asta, n-a fost totul -
Ai aruncat, pe
mine, zacusca și compotul!
Dulceața vieții
mele! Siropul meu turcesc!
Când mă gândesc
la tine, eu simt că te iubesc!
Eu nu mai pot
trăi, fără o cioarbă grasă!
Făcută-n dorul
lelii! Subțire și apoasă!
Mai ții, iubito,
minte, în seara de Ajun,
Cum, crudă
răzbunare! mi-ai dat puțin magiun?
Aș vrea să-ți
spun, căci, poate, că nu mai știi,
Mi-a fost frică,
de moarte! că n-o să poți găti?
Să știi iubito,
că ești un tort cu frișcă-
Când suflă, rece, vântul, cam toate, ți se mișcă!
Dar iată-ne ajunși, în toamna vieții noastre!
La naiba, cu
iubirea, și cu mâncăruri proaste!
Azi, nu mai vreau
iubire! Nici nu mă simt trudit!
Mă bat, ușor, pe
burtă, și știu că nu-s lihnit!
S-au dus,
iubito, toate! Și chiar esența fricii!
Mai pune o
friptură! Apoi, să vină micii!
La vîrsta
senectuții, uiți de drăgălășenii!
Dar n-o să poți
uita, când nu sunt mirodenii!
Să știi, iubito,
că mai presus de toate,
Stai, așezată, tu!
Precum sarea-n bucate!
Și cum n-are, vreun gust, friptura, fără sare,
Nici viața mea,fără de tine, un rost, nu prea mai are!
Te-am păcălit,
iubito! Și asta, nu vei ști!
Eu te iubesc pe
tine! Și nu cum te-ai găti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu