E PREA MULT, PENTRU PREA PUȚIN!

 Lili și Micu stăteau cu chirie întrun bloc cu trei etaje și - un beci, când au văzut-o, trecând strada! Bătrânica căra ditamai sacoșa cu ceapă și cartofi, de zicea-i că duce Atlasul pe umeri!

   Cei doi vânători de averi primiseră pontul de la un șofer de taxi, ce stătea câteva blocuri mai încolo, era din cartier și cunoștea pe toată lumea:

-Baba are bani, vă spun eu! O face pe proasta, să impresioneze! Și n-are pe nimeni, cine să  stea cu hoașca? Dacă o „lucrați”, 10 % sunt ai mei!

Cei doi erau dispuși să dea și mai mult, numai să mai pună laba pe ceva, aveau, deja, două case și-o garsonieră, făcute cu trei înmormântari simple și de doi bani. Acum le sticleau ochii, ca la viezure, la gândul unei noi prăzi ușoare, după mirosul lor, baba nu o mai ducea mult! De aceea se și mutaseră în nenorocitul ăla de bloc, unde gândacii erau stăpâni, la ei, acasă! Să fie pe-aproape, la momentul oportun, când întindea mamaia, copita!

Văzând-o trudind la geamantanul cu legume, se uitară unul, la celălalt, amândoi fiind șpanchii, din naștere. Apoi se repeziră s-o ajute, mai - mai s-o arunce în mijlocul străzii, pe unde, norocul ei! trecea doar un nene cu biciclete, pe una, călare, cu alta, pe nas! După ce au tras amândoi în direcții opuse, cât pe ce să rupă torțile, au descoperit că aveau același țel, să gâfâie sub tona de cartofi! Deși n-au scos un cuvânt, cred că fiecare, în sinea proprie, gândea același lucru - baba era frate  de sală, cu Schwarnegger, după cât cântărea traista!

- Mulțumesc, maică! Sunteți niște dulci!

Fețele acre, a celor doi, îi contrazicea spusele, dar ei, demult, nu mai băgau la suflet toate prostiile, după dictonul și saxofonul - scopul scuză mișmașurile!

Bătrâna, drept mulțumire, îi invită în apartament, exact ce urmăreau și cei doi broscoi! Dădură să intre, din grabă, încercară amândoi, odată, lucru greu de realizat, tocul fiind prea mic pentru doi șacali! Urletul femeii le strivi timpanele:

-Descălțați-vă, că abia am făcut curat!

Niște oameni normali s-ar fi simțit jigniți, dar, la ei, nu conta, trecuseră prin mult prea multe, că să se simtă deranjați. Așa că se descălțară, frumușel, aliniind pantofii lângă ușă, și pornind, în ciorăpei, după bătrână!

Aceasta îi invită în sufragerie, se scuză că se duce în bucătărie, să facă un ceai, dându-le timp să studieze terenul - frumos apartament! Și atât de curat și de îngrijit, nu se vedea scamă, pană, praf, frunză, iar de mirosit, nu mirosea a casă de bătrâni, ci a spray pentru boieri! Pleașcă, pentru doi vânători, ca ei! Mobila scumpă, de nuc și mahon, de la mama lor! Faianța luxoasă, aleasă cu gust, draperii din mătase și covoare, să-ți vină, să-ți bagi piciorul, în ele! Ce spunea taximetristul, că baba duce un trai decent? Dacă ăsta era trai decent, atunci scorbura, unde trăiau ei, ce era?

Băbuța, cu o față bonomă și zâmbăreață, le servi câte o cană de lichid parfumat, aducând cu șamponul, pe care-l considerară ceai exotic, din Insulele Maladive! Vrură să sorbească din el, dar baba avea ceva cu urletul, cred că nu învățase să vorbească omenește, pesemne trăise printre aligatori:

-Așteptați să se răcească, n-are gust decât după 10 minute!

Cu urechile maltratate, cei doi priviră la ea, timp de 11 minute, cât ea își scoase ciorapii umezi și, după ce îi scutură, să iasă apa din ei, îi puse pe masă! Ciudat contrast cu incredibila curățenie , din jur!

Sus-numitul ceai parcă își schimbase gustul, vecinătatea ciorapilor marcându-l pe viață!

Perechea antrenată pentru safari consideră că a stat suficient de mult, pentru primul contact cu baba extraterestră și, când se pregăteau să decoleze, o auziră șoptind, cu același țipăt de cucuvaie:

-Cât mă bucur că mai sunt oameni săritori, pe lumea asta!

Cei doi săritori nu comentară, o lăsară în plata Domnului! Așa că, timp de 3 ore, ascultară bocetele, gemetele, urletele și sîsîiturile gazdei, antrenată în povestea vieții ei, de la origini, până în prezent! Aflară cu nu are pe nimeni, că îi este dor de o vorbă curată, de la suflet, la suflet, că îi place de ei, doi, și că i-ar infia! Totul ar fi fost super, dacă nu și-ar fi întrerupt discursul, cu deja binecunoscutul urlet războinic, oprindu-i să vorbescă, să se miște, să-și dezmorțească picioarele, să fumeze și chiar să saliveze! Tocmai când se săturaseră să audă cât de singură se simțea, un nou urlet îi făcu să tresară:

-Nu mi-ați spus nimic, despre voi! Nu cumva sunteți doi sărăntoci, vânători de averi?

Luați prin surprindere și loviți în plex-ul adevăratelor lor intenții, li se uscară gurițele și li se încleștă fălcile, să nu care cumva să scape vreo prostie adevărată! Își reveniră repede și schimbară rolurile - timp de o oră povestiră băbătiei un basm cu Elena din Troia și Făt- Frumos în bermude, adică ei, doi, pe post de îngeri! Și pentru că baba nu se lăsa convinsă, se angajară ca, seara următoare, să-i arate cât de bogați sunt ei, n-au nevoie de ceva, la câte case au! Cu acte în regulă, vroiau să-i arate că nu sunt niște ticăloși, așa cum și erau!Apoi se scuzară că-i târziu și se retraseră pe la cășile lor!

Toată seara au analizat situația și s-au intrebat, de o mie de ori, dacă fac bine, ce fac, baba părea în putere, nebună de legat, maniacă după curățenie și cu veleități, de general de brigadă! Poate că, după chinul îndurat, ar fi renunțat, dacă, de după colțul canapelei, fața hâdă, a lăcomiei, nu le-ar fi făcut cu ochiul!

A doua zi, au încărcat două plase cu bunătățuri, ciocolata fiind cap de serie, golind un card pentru zile negre! Au pornit spre blocul bătrânei, dar n-au apucat să intre, că iat-o sosind, ca marfarul deraiat, izbindu-se de ei:

-Copiii mei, cât mă bucur, să vă văd din nou! Am avut, eu, o presimțire, că n-o să mă părăsiți, așa că v-am pregătit o surpriză! Ca să fie cum trebuie, mai așteptați vreo 20 de minute, aici, jos, apoi urcați! Vă jur că surpriza va fi enormă, nici nu vă puteți da seama ce e!

Au așteptat, cum li s-a spus! Și când au vrut să urce, n-au mai apucat, a venit poliția! Nu! nu pentru ei, căutau pe cineva, o hoață de buzunare!

Când polițiștii au descris hoața, prietenilor noștri li s-a părut cunoscută descrierea și li s-a făcut gura, pungă, și părul, permanent - semăna, al naibii de bine! cu bunicuța cea gălăgioasă! Au tăcut și au urcat la etaj, unde au găsit ușa deschisă și pe bau-bau, înăuntru! Exagerez, nu era niciun bau și nici un hau, era un nimeni total!

Atunci au început să bănuiască ceva în neregulă, mai ales când și-au controlat buzunarele - erau, sărăcuțele, pustii! Nici urmă de bani, acte și, mai ales, de actele lor, de la imobile! Și-au dat seama că nu degeaba s-au ciocnit cu mătușa, atunci i-a lefterit! După care a șters-o! Dar cum e cu apartamentul?

S-au lămurit repede - era a uneia, plecată în Germania! Una maniacă după curățenie! Care plecase de vreo 10 zile, nu mai mult! Nu lăsase pe nimeni, n-avea nici pisică! nici flori! Nici alarmă! Prieteni, nici atât! Avea doar un geam deschis, cu vedere la copacul din fața blocului!

Furia a urcat cu liftul, până la bagdadie, la cei doi vânători de piei de curcă zebrate!  S-au dus după taximetrist, dar ăla nu știa prea multe, doar o văzuse pe babornița, când făcea looping-uri, prin cartier! Cine a spus c-o știe mai demult, el n-a văzut-o decât în ultima săptămână? El le-a recomandat-o? Da’ ce! el n-are altele, mai bune, de făcut?

Vănătorii s-au dus să vâneze prin alte părți! Dar, după ce i-a chelit baba, ce rost mai are? Tot ea avusese dreptate – super- mare surpriză! le-a făcut!