DEVOTAT!

S-au cunoscut în liceu - Dinu era fiul directorului, iar Malacu, fiu de căruțaș! Faptul că Dinu era fiul directorului, nu însemna că nu poate s-o ia peste ochi, mai ales seara, lîngă gardul liceului, unde se afumau toți fumătorii! Iar Dinu fuma, ca un turc, numai taică-său îl mai depășea!

   Malacu nu fuma, dar lui îi plăcea să stea cu ceilalți, chiar dacă aceștia îi luau peste copită! De vorbit, nu prea vorbea, dar de rânjit, era mare meșter! Nu avea prieteni, fetele fugeau, de el, ca dracul, de tămâie, iar profesorii se uitau la el, ca la sfintele moaște, așa exemplar, mai rar - mare și dobitoc!

   În seara aia, Dinu tocmai ce ciugulise o vodcă, așa, ca să-i facă în ciudă lui tătâne-său, era prea vizibilă baleierea individului, că să nu te prinzi, că a luat, ceva, la bord! Uitase că o ciupise pe Lena, de partea ei cea mai interesantă și, cu care gândea, fără să studieze, serios, cu cine coabita prezumptiva fată - Yogi, caftitorul liceului, și triplu campion la repetat clasa a IX-a, din care a vrut să treacă, direct, în anul IV.

   Dinu s-a trezit încolțit de Yogi și cei trei Ocoliți ai lui, foști luptători cu ghioaga, la o stână. Și, exact când o vârâse pe mânecă și pe crac, uraganul zis Malacu îi mătură pe cei patru, de ziceai că a făcut cursurile de tornade, fiind frate cu Katrina!

   Din poziția stând pe nas, cu degetul mare înfipt în ..., Yogi a putut comtempla bătaia prietenoasă, pe umărul Malacului, a lui Dinu, mulțumit că nu face seara la spital, cu ceva membre, în gips!  

    De atunci, Dinu și Malacu nu s-au despărțit, decât atunci când se duceau la baie! Cu pilele lui taică-său, Dinu s-a dus la facultate, luându-l și pe Malacu, cu el, în calitate de subretă și Ține - Umbrelă. Cu așa bodi-de-gard, fiul directorului nu a avut nici o problemă, când  ridica, cineva, glasul, la el, era îndeajuns să privească rânjetul, de King-Kong, a lui Malacu, din spatele lui Dinu, ca să înțeleagă că are o treabă, în altă parte, dacă nu vrea să dea, de-o treabă mare, pe loc! După ce Malacu  paradise șase ciudați, întro seară, i se dusese buhul, că-i turbat și că are, în loc de creier, o mătură deasă!

   Ciudat! dar Malacu nu bea decât apă plată, n-are pic de grăsime, pe fizicul lui, spre deosebire de Dinu, umflat că un pepene galben, și mare amator  de tării alcoolice.  Natura – Mamă le-a dat, la fiecare, după puteri, doar la capitolul creier, lucrurile nu stăteau prea bine. Nu că Dinu ar fi fost deștept, și Malacu, retardat, mai degrabă, invers, doar că lui Malacu îi plăcea să stea în umbră și să facă pe tâmpitul, lăsându-și prietenul (și șeful), să facă pe șmecherul.

   Cum se întâmplă, foarte des, la noi, Dinu termină, cu chiu, cu vai, facultatea, în timp ce Malacu abia termină de reparat gardul,  pe care îl făcuse franjuri, întrun moment de furie necontrolată. Și, conform principiului -  că prostu’ nu-i prost destul, dacă nu e și fudul, Dinu aranjă, prin domn director, să se angajeze la un minister, ba, să-l plaseze, acolo, și pe Malacu, pe post de șofer!

    Spre stupefacția cunoscuților, panarama de Dinu, reuși, în câțiva ani, să ajungă director și membru în câteva consilii de administrație, mai mult grație veleităților sale de alcov, fiind cuplat cu amanta cuiva, o parașută cu mult tupeu și cu mari influențe, la chiloțari!

   Malacu devenise, de mult timp, șoferul Directorului și mare confident, al acestuia, mai ales că nu spunea nimic, se bănuia, chiar, că nu știe să vorbească. Atât de secretos era, că nici Dinu n-a aflat că Malacu prestează, și el, servicii, la aceeași damicelă.

   De-alungul, și de-a latul, anilor, cei doi nedespărțiți au trecut, împreună, prin multe: dacă s-ar fi apucat Malacu, să tragă, câte-o liniuță, pe peretele dormitorului, de câte ori l-a cărat, în spinare, pe mult - trosnitul Dinu, nu-i mai rămânea decât cât să pupe dosul peretului! Câte n-a cărat Malacu, numai portbagajul său, știe! Așa s-a specializat în intrarea prin efracție, în birouri, de unde subtiliza documente, lăsa probe, pentru autorități, sau, pur și simplu, verifica care dintre angajate aveau chiloți de rezervă, sub cheie! Deschiderea unui fișet încăpățânat îi crea mai mult erotism, decât zece filme porno, iar conducerea cu vitezometrul pe roșu, chiar că îl făcea să se simtă viteaz! Malacu se distra de minune, fără să uite, să-i fie devotat, până la sânge, lui Dinu!
       În vinerea aia neagră, Dinu a uitat că era post și s-a apucat să bage-n intestinul lui, mai multe soiuri de produse interzise minorilor, până n-a mai știut cum îl cheamă și unde-l cheamă! Și, pentru că tocmai terminase cursurile de catâri, s-a încăpățânat să conducă, el, mașina, deși vedea totul, la triplu expandat. Din acest mic, neînsemnat și nesemnificativ motiv, n-a văzut băbuța trasă de cățel, caz în care s-a urcat pe bordură, s-o călărească! N-a reușit decât să facă praf două mașini și să-i rupă un picior, cățelului, dovedit, ulterior, ca făcând parte, din familia unui binecunoscut politician! Mașinile n-au contat, trebuiau să mai facă și societățile de asigurări, ceva cheltuieli, dar soarta javrei putea să-l coste, dacă nu era Malacu!

    Acesta, până la venirea poliției, a cărat sacul de cartofi, pe numele lui adevărat, Dinu, pe care l-a ascuns  în portbagaj. Apoi, s-a suit la volan și și-a aprins o țigară, prima din viața lui. Așa l-a găsit poliția, chemată de baba nevricoasă, speriată că ar trebui să-și vândă apartamentul, să poată cumpăra alt câine, în locul celui damblagit de Dinu. Se prinsese, și ea, că nu avea de ce să se plimbe pe linia continuă!

   Malacul s-a ales cu dosar penal, pentru vătămare corporală câinească, din culpă.

   Dinu, nici a doua zi, cu tot, cu dureri de cap, nu și-a adus aminte de incident, deși retrăia clipele alea, ca pe un coșmar!

   La aflarea anunțului, că lui Malacu i s-a întocmit dosar penal, a chibzuit că nu trebuie să se alieze cu infractorii, așa că a convocat tot personalul din subordine, inclusiv acoperiții, după care le-a comunicat - instituția are de pierdut, cu un angajat infractor! După care, l-a concediat pe Malacu și s-a făcut, că nu-l mai cunoaște!

   Malacu  a răsuflat ușurat, după ce s-a ușurat în biroul fostului său șef! Și-a luat lucrușoarele și a plecat, fără să-și ia rămas bun!

   Trei luni mai târziu, Dinu s-a întâlnit cu Malacu  la închisoare “ Trei bagabonți”, unde Malacu se angajase ca paznic! S-a mirat foarte tare, când Malacu, cu rânjetul lui caracteristic, i-a explicat cum a scăpat de dosarul penal - pentru că, anul ăla, termina dreptul! și datorită faptului că s-a găsit înregistrarea camerei de supraveghere, unde se vedea cum baba juca fotbal, cu damblagitul de câine! 

   Nu au rămas prieteni, pe durata celor trei ani, de detenție, ai lui Dinu! Pentru că devotatului Malacu nu i-a plăcut să fie amic cu unul care s-a îmbătat așa tare, că s-a pârțiit la trecerea primului- ministru!