VORBE! ȘI-ATÂT!

    Dimineață, a poposit, pe adresa mea de FACE to FACE BOOK, o postare interesantă, care m-a făcut să mă simt prost, mult mai prost decât eram, înainte! Din cauza asta, n-am răbdat și țin să vă comunic că sunt un nemernic incurabil, nu fac altceva decât să caut nenorociri  și  nu să văd frumusețea vieții și a existenței umane! A ființei umane, pe care o ponegresc, în detrimentul altor specii, plăntuțe, ghețari, pinguini sau oameni de grotă!

   Având în vedere persoana de la care am primit palma răsunătoare, nu o învinovățesc, cu nimic, nu ea a scris textul, ci doar a aderat la idee, ceea ce presupune că are dreptate cel care a dezvăluit că trebuie să ne iubim  aproapele, mai ales dacă are defecte, ceea ce îl face uman!

    M-am simțit ca un nimeni, incapabil să pricep de ce trebuie să iubesc pe cineva care mă detestă, pentru că nu suntem la fel, sau pe care-l detest, pentru că am propria mea părere, despre el! Până la urmă, am înțeles că eu sunt, ăla, gușatul, pentru că și MOI utilizează sapa și drujba, în tratarea relațiilor cu ceilalți. Ah! să nu înțelegeți greșit, asta nu înseamnă că sunt un handicapat, ( Atenție, eu pot vorbi așa, despre mine!) ci că, uneori, o palmă după ceafă, înseamnă frăgezirea locului, nu neapărat, a creierului! Păi, șnițelul nu se bate, înainte?

   Să vă spun de ce am deschis subiectul - Pentru că e ușor, a scrie versuri, când nimic nu ai a spune!, cunoașteți vorba poetului, nu-i așa? De asta mi-am și făcut MEA PULPA! că m-am simțit oribil, nu-i bine să umpli în coșul cu rufe murdare, mai ales dacă nu-i coșul tău!

   Pe scurt, vreau să subliniez că am un hobby - cel mai mare dușman al meu, sunt eu! Nu mă plac deloc, deși las impresia, tocmai, a contrariului! În fiecare mare mîrlan, încerc să văd dacă nu-i fac concurență! Iar, când greșesc, mă dau cu capul de tavan, poate văd pragul de sus, da-l dau, așa, cu mănuși, să nu se zdruncine! De box!

   Nu vă luați după mine! E mult mai bine, să crezi că nu ești chiar un defect al naturii! Nu vi s-a întâmplat vreodată, să simțiți nevoia să credeți, că sunteți CINEVA? Să fiți nevoiți, în lipsa unei mâini calde, care să vă strânge (nu de gât!) de braț, semn că nu ești singur, că trebuie să-ți reamintești de o faptă ca lumea, de care ești mândru? Ca să poți merge mai departe, în timp ce corbii dau năvală asupra sufletului tău, ca să-l termine definitiv? Nu cred că e cineva să nu fi  trecut printrun astfel de moment, când ai nevoie de toată energia ta, să mergi mai departe!

    Pentru ca să ajungi aici, mai trebuie să faci un lucru – să te judeci draconic! Pentru că asta m-a deranjat la materialul de dimineață, mă deranjează, uneori, și la  mine – modul egoist, de a te situa deasupra lucrurilor, uitând că faci parte dintre ele! Tragedia e că vorbim despre lucruri, mimând că le-am analizat, le-am trecut prin prisma propriilor noastre fapte, ne-am scos măseaua de minte și am dat, de-a dura, cu răutățile celorlalți! Canci! Pe noi, ne-am uitat, stăm cu fundu’ pe piedestalul unde considerăm că e locul nostru, scuipînd, în capetele celorlalți, și crezându-ne superiori!

   Ca să ne considerăm oameni, ar trebui SĂ VEDEM , CU ADEVĂRAT, CUM SUNTEM, nu să emitem teorii catastrofale, despre rasa, grasa și frumoasa specie umană! Da! de acord! trebuie să-i înțelegem și pe ceilalți, dar cu o condiție - să ne înțeleagă și ei, pe noi, nu doar din vârful buzelor, date cu ruj! Da! nu trebuie să înfierăm defecte, dar nici nu trebuie să trecem mai departe, sperând că, la rândul nostru, vom fi iertați, când ne vom prosti! Mă seacă expresia - Am greșit! dar sunt și eu, om!  Dacă mă mușcă, de spate, un câine, ce-ar trebui să spună -  Am greșit! dar sunt și eu, câine? Sau, când dă calul, cu copita - Am greșit! dar sunt și eu, cal?

   Rămân la ideea mea pestriță – nici nu ne dăm seama, ce facem! pentru că cel mai important rol, pe care trebuie să ni-l asumăm, este să educăm și să pregătim generațiile viitoare! Și cum pitpalacul lui Bulă! să vrei să educi pe cineva, dacă nu ești în stare să te privești, în interior, fiind prea preocupat de chipul tău luminos, răstignit printre butuci?

   Olimpicul la matematică nu reușește să ia, și el, niște like-uri, pentru că n-are cine să-l bage-n seamă, iese din rând, e periculos, că-i deștept! Mai bine ne minunăm, cât de proști sunt unii, indiferent de poziția lor social - rupestră, nu știu nici să citească, dar emit, deja, păreri! Zilele trecute, una bucată fată tânără, cu placa de traseu la 50 cm, de ochi, întreba - unde merge microbuzul? Șoferul a întrebat-o, ironic, dacă știe să citească, iar ea a răspuns că nu, și l-a făcut bou! Uite ce urmărim noi! și chiar ne place! Râdem, de se zdruncină șuncile, pe burtă, cât de proști E unii!

    Pericolul social nu constă în aburirea noastră și în tendința spre cretinism, ci că nu observăm, la timp, cât am dat, din Eu-l nostru, copiilor noștri, lucru care se întoarce , cu vârf și îndesat! Judecăm pe cei din altă generație, nu ținem cont ce amprente au lăsat egoismul, parșivenia și nepăsarea noastră! Avem o scuză - dintotdeuna a fost așa, unii, cu critica, alții, cu ponoasele!

   Ce-ar fi ca, de mâine, să începem să fim mai atenți, cu ceea ce facem? Să lăsăm judecățile strâmbe și să ne facem curaj, să spunem, răspicat, unde s-a greșit?

Vax! Se vor supăra șeful, colegii,  rudele, decedații! Fără paie aprinse-n cap, vă rog! Mai bine parșivuți, zâmbăreți, turnători și prefăcuți! Dar copiilor noștri, să le cerem, să nu fie la fel, ei să fie corecți!

   Cel mai urât mi se pare că nu avem curajul  să arătăm cu degetul, ce e mai rău, cu noi, în noi! Starea de pasivitate este mult mai nocivă, decât drogul adulației propriei persoane!  

   Pasivi, din toate beciurile, să ne unim! După care, să ne vedem de-ale noastre! Că, la asta, suntem  campioni!