Cui îi mai pasă, că-s așa năuc,
Și nu mai pot, pe multe, să le duc?
E mult mai simplu și mai convenabil,
Să fii banal, etern, contribuabil!
În timp ce unii, considerați isteți,
Ne iau de fraieri și de nătăfleți!
Spunând, că la cuvinte-ncrucișate,
Nu îi ajungem! Și-i doare ...întro parte!
Cui îi mai pasă că-s băiat cuminte
Și mi-a ieșit, din nou, măsea, de minte?
La unii, cu ocaua mică, vezi colea!
Nu le ajunge țara, pe-o măsea!
Și cum să le mai pese, că, din bale,
Au atins cerul, cu taxele locale?
Că mama mea, bătrână, amărâtă
Are WC în curte? Iar apa, e stătută?
Cui să-i mai pese, după ce-a fost votat,
Că face legi tâmpite? Cu legea, e certat?
Își pune poale-n cap și rude, în postură
Să ne răpească bruma și pâinea de la gură?
Cui să-i mai pese? Și cine să muncească?
Cei, care stau la umbră? Dar știu cum să trăiască?
Cui să-i mai pese, că țara atâta, s-a
golit?
Și care-a avut minte, în lume, a fugit?
Cui să-i mai pese, când sar, în aer, prețuri
Ca să ajungă, apoi, niște-amărâte sperțuri?
Cui să îi pese, că ce s-a-mprumutat
S-a dus , pe veșnicie!? Și lupul, a mâncat?
Și, totuși, ne mai pasă! La cei neputincioși!
Ne vom rămâne, nouă, de-a pururi credincioși!
Noi n-am plecat în lume! Și înghițim cenușă!
Privim și așteptăm, să intre, iar, pe ușă,
Cei dragi, veniți acasă, ce vor să
tot mai steie!
Să doarmă, iar, pe prispă! Să doarm, în bordeie!
Și lor, încă, le pasă! Numai că s-au săturat
Să tot privească cerul, cel care ne-a uitat!
O să le vină rândul și celor, ce nu le-a mai păsat!
Vor fi avuți și reci! Dar nu s-a terminat!
De ce le vor păsa, acelea vor fi plata!
Ne va păsa, și nouă, să nu primească alta!
Mie îmi pasă, pentru c-ai mei nepoți,
Să prindă altă viață! Mai bună, pentru toți!
Și vouă, vă mai pasă! Nici nu se poate
Să nu mai aspirați, la bine și dreptate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu