A crezut că, mutându-se în alt cartier, unde nu-l cunoștea nimeni, va
începe o viață nouă! Acolo, de unde venise, oamenii îl ocoleau, se zvonise că
aduce ghinion! Mai ales de când, în aceeași zi, îi luase foc casa, îi fugise
nevasta, cu poștașul, iar singura lui iubire, o pisică siameză, fusese călcată
de un biciclist vitezoman!
Ca să mai atenueze din
ghinion, hotărâse să-și facă altă viață, total diferită, de cea dinainte, ce
debutase frumos și se terminase prost, dar numai pentru el. Odată cu vechea
locuință, vândută pe două parale găurite, aruncase, la coșul de gunoi, și
mulțimi de obiceiuri, printre care se numărau și jovialitatea, politețea și
cinstea! Jovialitatea îi adusese renumele de tăntălău, politețea, pe cel de
zăpăcit, iar cinstea, renumele de prost! Ei, bine! de-acum a înțărcat, mutu',
bălaia!
Casa nouă nu era nici
mare, nici înaltă, nici cochetă, dar avea niște ziduri solide, iar gardurile
băteau lejer 2 metri înălțime, cine le ridicase se gândise serios la navala
tătarilor, sau, cel puțin, la cea a hunilor! Porțile, din fier forjat, valorau
cât casa, nucul din curte și-o grămadă de leuștean, dar nu permiteau intrarea
vreunui nepoftit, fiind acționate electric și prevăzute cu camere de
supraveghere.
În casă, mobilă, ioc! Doar
un pat, o masă și-un radiator, un interior care ar fi făcut un spartan să
strâmbe din nas, iar pe un roman, să fugă cu viteza sunetului!
După atîtea taxe, impozite
și măriri, zău că nu-i mai trebuiau prea multe!
După experiențele
traumatizante, din trecutul apropiat, a hotărât să nu mai facă prietenii cu
nimeni, doar cunoștințe - vecinul din stânga, din dreapta, de peste drum și imașul, din spatele
casei! Vedeți că n-am pomenit nimic
despre vecine, dame de sex opus, cărora le-a declarat război subversiv! Ce
urmări poate lăsa o dramă, în sufletul cuiva! Sau ce bucurie, la gândul că
poștașul și-a aprins, singurel, paie, la scufie!
Cum, la noi, nu-i ca la
americani, să vină vecinii, cu plăcinte, să-ți urez bun – venit, în casă nouă, tentativele
celorlalți vecini, de a-i cere împrumut o cană de sare, trei lingurițe de
cafea, care s-a terminat, sau borș de putină, nu s-au finalizat și cu tradiționala
cană de vin, ce ține, la români, loc de pipa păcii!
Următorii doi ani nu l-a
deranjat nici măcar un pui de cioară, deși erau cazate destule, în spatele
casei! Mai ciordeau, ele, câte o pereche de chiloți, de pe sârmă, dar, cum nu
avea găini, n-a riscat nimic!
Vecinii de pe lista scurtă
nu au avut marea șansă, de a intra în curte, decât de maximum două ori! Nu și
în casă, interiorul spartan nefiind, cu mult, îmbunătățit - două scaune, un
șifonier și un televizor cât peretele! De dus în vizită, la ei, prefera să stea
la poartă, de vorbă! Nici tentativa de corupere cu niște cârnăciori, mustind de
grăsime, și udați cu vin negru, de butuc, n-a schimbat situația – fără
obligații și pupături frățești! Limbaj rece, elegant, ca între gentlemeni, nu
dans cu soțiile sau fiicele!
Până și crampele la burtă
au fost cenzurate cu duritate, să nu se audă nimic, afară din casă și curte,
puteau fi, ușor, de interpretat, ca fiind manifestări de slăbiciune sau strigăte,
de ajutor!
Pacea s-a instaurat în
sufletul chenăruit cu zgură și cărbune, iar el se simțea liber și neîngrădit!
Cel mult, trist și însingurat! dar decis să nu o mai ia, din nou, de la capătul
subțire, de unde băgase foarfeca!
Ca să-și astâmpere dorul
de ducă și de vorbă, își închipuia că este călugăr, la o sihăstrie, undeva, în
creierii munților, unde numai elicopterul putea ajunge. Când dorea să comunice
cu un suflet viu, vorbea cu florile din curte sau cu pisicile din cartier,
obișnuite să vadă năluci vorbitoare, dar care știau că nu le face niciun rău,
rămânea fără public!
Cu timpul, s-a obișnuit cu
viața exemplificată mai sus, îi venea ca o mănușă! Era cu totul, alt om, la
serviciu, unde nu se băga în seamă, dar se comporta normal! Ce fețe, de măști
africane, ar fi făcut colegii, dacă ar fi știut ce pustnic, cu diplomă, era
acasă!
Veni, însă, și ziua în
care durerea de șale îi aduse aminte de statutul său, de singuratic!
Necesitatea unei frecții l-a determinat să analizeze situația și să-și dea
seama că e mult prea singur, niciun cuc nu-i făcea concurență neloială!
Asta s-a întâmplat chiar
în ziua când, pe seară, s-a trezit cu tatăl său!
-Băiete! Am trecut
dimineață, pe aici, și era poarta încuiată! Clar, nu erai acasă! Eram să mânânc
bătaie, am băgat mâna, să trag zăvorul, și a venit unul, din capătul străzii,
cu un par, cum îndrăzneam să forțez intrarea? I-am spus că nu-s un hoț, ci sunt
tatăl tău, dar n-a crezut! Noroc că am buletinul la mine, fusesem la bancă,
altfel o furam, nevinovat! A ieșit vecinul de peste stradă, dar mai târziu, până
atunci, când i-a confirmat că-s cine zic, îmi făcea dâmburi pe cocoașă!
Asta i-a atras atenția - se
pare că nu trecuse așa cum dorise, necunoscut! Mai erau, oare, și alții?
Peste o săptămână,
constată că trecuse cineva, în grabă, trecuse și-l lăsase fără oglinda de la mașină,
aia dinspre stradă! Pagubă-n ciuperci, s-o poarte, sănătos, și la cimitir! Pe
stradă nu se vedeau nici cioburi, nu mai vorbim de oglindă! Cîteva zile mai târziu, până
i-a venit comanda pentru noua oglindă, a uitat de înjurăturile pe care le
utiliza, când pleca de-acasă!
S-a trezit cu un alt
vecin, nu-l remarcase niciodată, care i-a adus oglinda veche, nenorocită, rău,
nu mai putea fi folosită! Dar i-a mai adus și o altă informație - numărul
mașinii care operase, pe viu, oglinda! Și care era a unui alt vecin, de pe o altă stradă! Care n-a negat, a
înghițit în sec și a scos banii!
De atunci, e mai atent cu vecinii! A
descoperit că e mai cunoscut, decât dorea, și că nu e atât de singur, pe cât
credea! Chiar dacă ridicase redute, în jurul lui, oamenii tot pătrunseseră pe
sub armura sa prăfuită și găurită! Iar când a venit Salvarea, de l-a luat, la
întoarcerea din spital, o mulțime de vecini l-au întrebat de sănătate! Spre
deosebire de rude, care au uitat! Și de dușmani, care s-au oferit să-i dea de
băut! Asta e! Nimeni nu-i singur pe pământ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu