Un cocostârc, puțin cam dezbrăcat,
Pășea, gen libelulă, spre saivan!
Părea înghesuit, gelos și supărat,
Dar, încrezut! Și țeapăn, ca un șpan!
De la distanță, mai, să zici că-i barză!
De la doi pași, te prinzi, că-i constipat!
Cu gâtul dezgolit, și fața, varză,
Se dă prea înțelept și super-învățat!
A fost numit în funcție aleasă -
Să facă educație, la oi și la mieluți!
Ceva îl săcâie, căci, după fața
trasă,
E o figură! să scuipi în sân, s-o uiți!
Pe-aripa stângă, mândru, duce o desagă,
În care are multiple diplome și decorații!
Dar trupul nu îl iartă, că nu-i arde de șagă,
Îl doare, tare, burta! și-l ia cu emanații!
Ajuns la locul faptei, unde va presta serviciul,
Se scutură, deodată, și capătă prestanță!
Și, ca să nu se-observe, ce mare-i sacrificiul,
C-un cârâit grotesc, s-a pus, pe dat, din clanță:
-Copii mei! păroși și nespălați! vă zic, io, vouă,
Ca să pricepeți, cât mai lesne, care e jupânul!
Că n-are vaca, minte, atunci, când stă pe ouă!
Și nici gâsca nu paște, când, mult prea mic, e fânul!
Privind creșterea lânei, mi-au dat și doctoratul!
Cu drojdie de bere, sădită-n rădăcină,
Se face cât batoza! Vă trece și miratul,
Când am să vă comunic, că are și tulpină!
Metode originare, venite din origini,
Voi implanta aice, în landul geto – dac!
Aș vrea, să înțelegeți, că planuri am, destule!
Că cam așa e treaba! Vă vin, la voi, de hac!
Refuz să coleopterez, uzând de vechi metode!
Vroiesc să educhez nubila voastră minte!
Și, ca să înțelegeți, frizându-vă lânuța,
Veți merge doar cu mine, cu dinte, lângă dinte!
Cu labă, lângă labă! Cu blană, lângă blăni!
Vom strânge, roată, turma! Vom înalța drapelul!
Și nu veți mai behăi, că, iarăși, primiți bărbi!
Priviți în jur, vecinii! Și urmăriți modelul!
A vrut să mai continuie, dar l-a păscut păcatul-
În loc să salte ciocul, în semn că-i erudit,
În loc să se mândrească, că ca el, nu e altul,
Din trupul său, se-aude - un simplu grohăit!
Concluzie:
Nu-i îndeajuns, să stai pe picioroange!
Nu e destul, să spui că ai rușine!
Decât să spui, că oameni faci, pe alții,
Mai bine, taci și fugi! că altfel,... faci, pe tine!
(Scuzați, cuvintele absconse!
M-am molipsit, de-atâta dascălit!
Mă trece jalea și mă rupe șaga,
Mă-ntreb - de jenă, cum oare, n-am murit?)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu