Legende
vechi, care s-au transmis din primele secole ale Evului Mediu, susțin că un
soldat roman ar fi ascuns, în tolba lui de piele, unul din piroanele cu care a
fost răstignit Iisus, plin de sânge. În acele vremuri, tolba de formă dreptunghiulară,
făcută în special din piele de capră, era numită loculus. Soldații romani
păstrau în ea obiectele lor personale și, în special, obiectele de valoare. Din
păcate, până acum, nu a fost descoperită nicio tolbă întreagă, cu atât mai
puțin acel loculus valoros care a conținut cândva sângele lui Iisus. În schimb,
mai multe reprezentări ale acestor tolbe au fost descoperite pe Columna lui
Traian de la Roma. Legendele despre renumitul Loculus cu sângele lui Iisus au
circulat o vreme, în anii întunecați ai Evului Mediu, în care creștinii erau
prigoniți și nevoiți să ascundă relicvele sfinte pe care le păstrau. Nimeni nu
a mai reușit să dea de urma acelui Loculus faimos, dar se spune că avea puteri
miraculoase și că putea însufleți materia. Sângele cu care era mânjit Loculus a
păstrat darul sfânt al vieții pe care l-a adus Iisus printre muritori. Oamenii
credeau că Loculus putea însănătoși oamenii grav bolnavi, că putea înlătura
metehnele celor care aveau un handicap din naștere sau că putea reconstitui
membrele pierdute. Legenda era susținută și de un episod semnificativ din viața
lui Iisus, descris în Evanghelia lui Ioan. Hristos a folosit un pumn de tină pe
care a umezit-o și a uns ochii unui orb care se născuse fără vedere. Așa cum
Iisus a redat lumina ochilor unui nevăzător și a readus din morți un om fără
păcate, se credea că sângele lui putea înfăptui miracole pentru credincioșii
aflați în nevoie.
---------------------------------------------------------------------------------------------------
Toate canalele de știri, inclusiv canalul Dunăre - Marea
Cacialma, au prezentat știrea - nea Gheorghe Visâmbăț, căutând ciuperci prin
pădurea din spatele satului natal, Răgălia, a dat peste o gioarsă de straiță,
dovedită ulterior ca fiind de pe vremea romanilor, mult înainte de primul
răzbel dacic. Putreziciunea nu i-ar fi sărit în pupile, dacă, în jurul ei,
iarba nu era verde-albastră, iar stejarul din apropiere, nu semăna c-un prun!
Deși lovit de putințică senilitate, lui Nea Gheorghe i s-a aprins beculețul,
amintindu-și că, în arborele lui ginecologic, ar fi atârnat, la loc de frunte, un
erou al muncii socialiste, participant la răstignirea Lui! Și, cum obiceiul
spune să nu pleci cu mâna goală, se pare că legenda spunea că ruda îndepărtată
a plecat cu sarsanaua unui soldat roman, crezând că o să găsească ceva mămăligă, cu brânză și ceapă! Mare a fost surpriza lui, când a găsit doar niște piroane
ruginite, bune și alea, de dat la fier vechi, pe-o sută de țuică!
Mare a fost și surpriza lui Nea
Gheorghe, când istoricii au confirmat că traista e veche, de când han-tătari!
Că aparține neamului acestui pământ, de aia se mai zice și neam de traistă!
Datarea cu carbon a tăcut mâlc, marele
istoric care a emis teoria existenței unui Loculus autohton, uitându-se,
chiorâș, la ea!
Partidul de la putere a înaintat
propunerea ca, ziua în care a fost descoperită traista, să devină zi națională,
fiind puține zile libere, la români, față de media europeană! Păcat că media
asta nu se aplică și la venituri, poate ne apropiam, și noi, de coada mediei
europene!
Propunerea nu numai că a fost
aplaudată de toată lumea, dar opoziția a sărit, demnă, să spună că ei au fost
primii care au făcut-o, în urmă cu trei ani! Au uitat să precizeze cum și pe
cine, au făcut!
Guvernul a venit cu ideea ca loculus-ul
să fie declarat monument național și, pentru păstrarea lui, s-a alocat sume
uriașe, mai ales pentru conservare, toate fabricile de conserve fiind ale unor
companii străine!
Ministerul Sanietății a respirat
ușurat - de-acum, toate bolile grave nu vor mai avea regim compensat, ci mai
mult pensat, cu loculus-ul urmând să fie tratați bolnavii cronici, rudele
decedate și personalul medical, în lipsa fondurilor!
Specialiștii de la Măgurele au
sărit în sus, de bucurie - cel mai tare, din parcare, laser, va fi completat cu
loculus-ul, tot se spunea că însufletește materia!
Nu același lucru s-a întâmplat cu
biserica - păi, dacă traista aia goală însuflețește, pe cine mai taxează, la
înmormântare? Ca să nu mai vorbim, că dacă e mânjită cu sângele sfânt, mai
îndrăznește cineva, să bage mâna-n traistă? Așa au început predicile, cum că e o
mare schismă, n-avea cum să fie rucsacul soldatului roman, că n-o fi fost
prost, ca, tocmai la barbarii daci, să vină cu relicva?
Oamenii simpli n-au înțeles mare
lucru, decât că a apărut o traistă nouă,
ce trebuia umplută! Și care nu le
aparține! Putredă sau nu, nu avea importanță, la câte putreziciuni văzuseră ei,
de-alungul timpului!
Întro noapte, câțiva hoți au
pătruns în magazia, unde era păstrată sacoșa, și s-au frecat cu ea, pe la ochi,
poate vor căpăta vedere de noapte, să fure mai bine! A doua zi, erau la spital,
parcă le luase Dumnezeu, mințile, odată cu vederea! Pe lângă chiorală cronică,
avea și câte-o otită, de la curentul din magazie! Au jurat să lupte împotriva oricărei
punguțe, pet, borcan, loculus, toate fiind niște făcături menite să bage -n
spital, oamenii de bine!
Visul românesc, să se intre în
Cartea Recordurilor, cu loculus-ul, s-a spulberat, odată cu apariția poliției,
la solicitarea deputatului Ovidiu Mucifrici, care reclama că și-a pierdut
papornița, pe când lucra, cu secretara, în pădure, la un proiect European! Descrierea fiind perfectă, s-a înapoiat
politicianului straița, să facă borș, cu ea, prea multă lume a fost stârnită!
Povestea cu loculus-ul a picat,
tocmai bine! deoarece mărirea accizei la bagajele de mână a provocat ample
manifestări de stradă, la inițiativa sindicatelor!
De supărare că au fost trași în
piept, niște ONG-uri au cerut ca Statul să ceară UE să se decupeze, de pe
Columna lui Traian, chestia aia, cu traista! Răspunsul a fost că mai bine și-ar
decupa românii, pe Traian, din cărțile de istorie, să nu se creeze vreo
confuzie! Că tot a fost, el, un tolbagiu, o viață-ntreagă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu