BAFTA PORCULUI - SĂ FIE TĂIAT DE ZIUA LUI!

 Iliuță  e trist - iar e ziua lui, și n-are chef de nimic!  Schimbă prefixul, face 40 de coți, dar nici... apa nu-i mai place!

 De peste 20 de ani, tot aleargă după o himeră - femeia visurilor sale! Încă de când începuseră să-i dea tuleiele, avea, deja, un model de femeie, pe care să-l adore - fină și sclipitoare, mamă și iubită! Împănat serios cu romane, unde damele erau femei și nu monștri, suave creaturi și nu asasini plătiți, criminali în serie sau vipere cu clopoței, Iliuță se îndrăgostea mereu, până a doua zi! Atât îi trebuia, ca să fugă ca tăunul, cu paiul, doar la apropierea “iubitei”, și - i îngheța țuțurelul, inima și nădragii, cu tot cu bârneț! Așa i se dusese faima, că e tăntălău, rău! de tot! că nu scoate o vorbă omenească, mai mult behăie, decât face declarații! La petreceri, nu scăpa neosândit, ca de exemplu, când Adi, văru-său, spunea vreun banc:

-Pleacă Iliuță, cu iubita lui, la munte! Pe potecă, na! că văd o oaie, c-un berbec, împerecheați! Ea, subtilă, băgă ochiul cât sarmaua, în timp ce Iliuță duce mâinile la ochi, rușinat! Ajunși la cabană, nu găsesc decât un pat, în care trebuie să doarmă amândoi! Normal că Iliuță transpiră, înțepenește, în timp ce ea se foiește, nemulțumită, e prea multă liniște! Nu rezistă mult și-i ceru bunului Iliuță, să facă schimb de locuri! Blegul consimte și iată-l sărind în pantofi și ocolind patul. Ea e enervată de-al binelea, se foiește, din nou, nu rezistă prea mult:

-Mă trage curentul, era mai bine înainte! Facem, iarăși schimb de locuri? Dar nu mai coborî din pat, treci pe deasupra!

Iliuță se cocoață în zgaibaroaice, să nu deranjeze fătuca, dar aceasta  se prinde și-l înhață, când e taman pe ea! Iliuță încremenește, nu știe ce să facă! Ea, furioasă, strigă din afumătoare:

-Fă ceva!

-Ce???...

-Fă ca berbecul!

-Beehehee!

Stilul ăsta i-a adus lui Adi toate  fetele în pat, iar lui Iliuță, porecla de BEHEHE! Până au făcut 32 de ani, când Adi și-a pus placă, de la pumnul bine țintit, a lui BE, în timp ce-și scutura coarnele puse de nevastă-sa! Ce să-i faci, viața cere tot timpul să te adaptezi, iar tu, tot mai vrei să spui bancuri jignitoare, pe seama amantului nevestiti-i...!?!

Iliuță a schimbat sumedenie de femei, până s-a rupt caietul unde își ținea socoteala! Adică, evidența, nu...! Socoteala, s-a rupt mai tîrziu! Mici, mari, cu picioroange sau fără, blonde, brune sau roșcate, cu suvițe sau fără, ba chiar și cu început de calviție, Iliuță - mortul a colecționat amintiri dureroase – nici una nu semăna cu femeia visurilor sale! Toate aveau un defect, două, mai multe sau toate! Nici n-a băgat de seamă că trecerea anilor, și a damelor, prin patul lui, sau el, prin patul lor, l-a făcut mai insensibil decât criogenarea! Începutul de burtică și urinatul des, nu l-au determinat să schimbe foaia, ci doar femeile, care nu vroiau să intre, absolut deloc, în tiparul lui! Le strângea, la piept, și la gât!

 Soră-sa, o mâncăcioasă de elită, după ce și-a proptit banița de fund, pe un fotoliu ce gemea de efort, i-a spus, ridicându-și sutienul ce folosea și la cumpărături și-n care putea căra 5 kile de cartofi:

-   Bă, frate-meu! cum vezi tu femeia visurilor tale?

- Perfectă! Nu curvă, proastă, rapace, mincinoasă, puturoasă, alergând după bani sau cosmetice! Una gospodină, să facă copii și să-i crească cum trebuie! Nu să-i fugă ochii după bărbați, cu bărbat acasă, cunosc eu, destule, din astea! Și nu mai continui, că mi se face rău! N-am noroc și gata!

-   Bă! Ție nu ți se pare că vrei și-un cal de curse? Cu tot cu șea și jocheu? Ție îți trebuie un robot de bucătărie, cu cuptor pentru făcut copii! nu femeie! Ai mai văzut așa ceva, pe unde te-ai tăvălit?

-   În filme!

-  Fă-te, bivole, actor! În filme XXL! Că ai stofă! Ne-ai cam dus pe toți, cînd erai mic, că ești bleg, dar după aia...! Uite, ce-ai ajuns, armăsar domnesc, cu gust de iapă fiartă! Nu tu, copii, nu tu, mânji, nimic! nici măcar pui de curcan!  Când aud femeile de tine, fug, ca dracul, de aghiazmă! Și mai ai puțin, o să chemi popa, și tu, tot căutător de poale lungi!

Iliuță e tot singur! Zița, femeia cu care a împărțit perna și pasta de dinți, a plecat! Îl enerva prea tare, prea i se băga în suflet! Se uita, lung, la el, îi așeza perna sub cap, îi aducea apă, când îi era sete și se plângea că-l doare spatele! Nu-l punea să facă nimic, nici sex nu cerea, nu-l vroia decât lângă ea! Iliuță nu-i spunea, dar Zița știa că nu mai era o frumusețe, cum fusese în tinerețe, dar anii și firele de păr cărunt, vopsite periodic, o învățaseră să nu fie mofturoasă și încrezută, ca multe doamne cu bărbat! Uneori, Iliuță nici n-o simțea prin preajma lui și tocmai asta îl scotea din minți - el cu cine să se certe? Cu una, care nu bea, nu se-mbată, nu fuge cu altul și nu-l buzunărește de ultimul șfanț? Cu una, care nu injură, nu aruncă cu vaza și tace, când e cu musca pe pălărie? Păi, asta e tortură curată, să treacă viața, pe lângă tine și să simți că îmbătrânești lângă cineva, care nu-ți mănâncă inima și ficățeii! Și nici nu se potrivește tiparului!

Iliuță se simte ca porcul tăiat de Crăciun! De ziua lui, e singur! Ba nu! e și tiparul lui! așa că-s doi!

 Se uită în oglindă și abia acum vede - de atâta foială, tiparul lui s-a scorojit și a crăpat! Nu mai încape în el decît un rât de porc, tăiat de ziua lui!