EI! MAI AI CEVA DE SPUS? (Univers SF)

Familia Ciuruc nu stătea prea bine la capitolul - Liniște și Pace! Mai degrabă la - Război și Nu-mi place! Sandu, unicul lor fiu, nu mai folosea demult, tampoane de urechi, prefera să se refugieze în hobby-ul lui, despre care părinții, ocupați cu scandalul lor cotidian, nu știau nici ce - ngroapă mâța! De aceea, Sandu nu ieșea din camera lui, decât pe fereastră, să nu știe dușmanul, pe unde umblă și nici că nu-i acasă, când luptele seculare devastau sufrageria și-o parte din bucătărie. Abia la cântatul cocoșilor, zarva se potolea, iar potoliții luau pauză, spre bucuria singurului lor vecin, Pandele, aflat la 200 de metri, de casa lor. Tot din pricina tărăboiului, zona limitrofă nu era ocupată, spre spaima firmelor imobiliare, intrate în faliment, din cauza zgomotoșilor oameni cu scaun (moale), la cap!

    De fapt, nu era nici măcar o ceartă, mai degrabă nu puteau sta în aceeași încăpere, fără să se contreze, chiar degeaba, și  chiar când erau pe aceeași lungime de undă. Genicologistul familiei, cel care se lăuda că studiase la Sorbona, arborele ginecologic al celor doi maimuțoi, spunea că, statistic vorbind, adică mai pe păsărește, relația celor doi se baza exact pe contrarii, cum sunt, de obicei, relațiile de-o viață - boul și beleaua! Dacă nu i-ar fi părăsit memoria, obosită, și ea, să tot le aducă aminte că sunt împreună de vreo 20 de ani, cu pauze de maximum 2 zile, ar fi descoperit că se ceartă de la nimic și că vorbesc, aproximativ, aceeași limbă. Bine, dacă scot cuvintele triviale, mai bogate și mai pastelate, la Ciurucăreasca!

   Ziua nefastă se nimeri întro Duminică, când Sandu participa la un debut ecologic - mâncatul semințelor de floarea soarelui și colectarea cojilor în pubele europene cu cifru! Combatanții ciurucari, luați de tsunami-ul ce le blocaseră fălcile, pe deschis, ajunseră în camera fiului lor, unde nu mai intraseră de când acesta târâse prima fată acolo și încuiase ușa! Ajunși în cameră, nu observară mulțimea de fire și tigăi, leduri și cutiuțe, mult mai interesați de polemica pe subiectul – cum să îngrași un pui, din trei mișcări! Împiedicatul de Ciuruc lovi cu cotul nu știu ce buton, se aprinse un fascicul luminos, care îi înghiți pe certăreți, fără ca ei să-și dea seama de ce se întâmplă, tocmai ajunseseră la punctul - hrănirea forțată sau pe gură!

   Se treziră în urmă cu 10.000 de ani, în grota supraetajată, a mai  - marilor vânătorilor, Urubumbu, care era ocupat cu tranșarea unui mamut! Sau a unei vaci, nu se știe exact, la ten semăna cu madam Ciuruc.

   De fapt, este impropiu spus, “s-au trezit”, pentru că durerea occipitală, provocată de bâta vânătorului, i-a făcut să geamă și să scape câte-o înjurătură deosebit de colorată! Urubumbu a luat pauză, a pus mâna pe ghioaga lui, fluturând-o războinic, semn că - Dacă mai doriți, na! poftiți! Musafripții s-au domolit, strângând din fălci și așteptând un rezumat al viitoarelor activități, încă nelămuriți unde sunt, scopul vizitei și culoarea politică a gazdei, date fără de care erau hotărâți să nu colaboreze.

   Urubumbu se uită cu un ochi, la ei, cu celălat, la o bucată de slănină, iar cei doi Ciuruc simțiră că îi trec nădușelile - urâtă privire are bărbosul! Și pute, de la o poștă! Ăsta n-a auzit de Dove?  Gel de duș, cu iasomie? Nu folosește, regulat, Colgate?

   Pesemne că la regulat se gândea și vânătorul, care-o înșfăcă de-un crac, pe madam, târând-o spre masa de tocat, apoi se răzgândi, hotărât pe - un scurt popas, de-un viol, cu vaca (acum) mută!

Ciurucarii, gând la gând, cu bucurie, pricepură intențiile trogloditului, iar Ciuruc nu se putu abține:

-Na! zi-i și lui ăsta, că te doare capul! Că te supără spondiloza! Că ai musafiri!

Ciuruca, contrar apucăturilor ei, tăcea ca ... mamutul în păpușoi, lăsând impresia că tratamentul nu o privește pe ea, dar Ciuruc interpretă tăcerea ei, în felul său:

-Ți-a mâncat pisica, limba! Mie îmi spărgea-i capul și-mi țintuia-i urechile, de bagdadie, numai dacă te apucam de antricot! Aha! mi-am adus aminte, ție îți plac bărboșii virili!

Tăcerea nu se așternu peste spațiul geofizic, deoarece ceva nedeșlușit se tot auzea din cotlonul unde își târâse vânătorul prada.

Timpul trecu nesfârșit de lent, până când personajele reveniră, braț la braț! În aceeași tăcere semnificativă! Puțin cam șifonat, Urubumbu îl apucă pe Ciuruc de nas, trăgându-l în colțul mai sus menționat, la care Ciurucăresca comentă:

-Ia, zi-i! Cum zicea-i că e cu căsătoria între cei de același sex? Că era mai bine, înainte? Că dragostea n-are vârstă? Că ai reumatism? Că e bine, cu ăștia, vechii? Că se vede lumina, de la capătul grotei? Că să votăm, pe cei care ne duc de nas?

Timpul trecu, odată cu durerile articulare și de altă natură, ale celor doi! Amândoi ajunseră la concluzia că Urubumbu era mare! Mai ales când văzură ce picturi rupestre face, mai – mai, să crezi că-s vii! De mâncare, nu duceau lipsă! Un moment de panică a fost când a gătit, prima și ultima oară, Ciucureasca! Cât pe ce, să-l pupe mort, pe Urubumbu! De-atunci, ca de obicei, gătea soțul ei! Că de curățenie, nu se punea problema, nu se inventase aspiratorul, nici mașina de spălat blană!

Interesant e că nu s-au mai certat! N-aveau nicio șansă, ultima bătaie primită cu măciuca lui Urubumbu, convingându-i că vânătorului îi place liniștea! Nici nu bănuiau că el meditează la ce-o să facă la Cucuteni! Și că vrea la pensie, să facă agricultură și pescuit, nu vânătoare!

Abia când Ciurucăreasca ridică tonul la el, lucrurile se împuțiră și s-ar fi terminat prost, dacă cei doi nu ar fi fost aspirați de un abur verde!

Când atmosfera se mai lumină, un tânăr la vreo 30 de ani îi privi cu dragoste și, oftând, din toți rărunchii, le spuse:

-Uff! Credeam că n-am să mai reușesc! De 10 ani mă chinui să vă aduc înapoi! E vina mea, nu v-am spus de mașina timpului, la care lucram, în timp ce voi vă certați și credeați că mă uit la filme porno! Dragii mei părinți, mă bucur că sunteți, din nou, acasă! Puteți să vă certați, cât vreți, să urlați, cât puteți, e bine că v-ați întors!

O tăcere neomenească se așternu peste ei toți - nu mai era nimic de zis!

Urubumbu se întoarse spre dihania gigantică, pe care o lovise, mortal, cu parul, și-i aruncă printre dinți:

-Ei! mai ai ceva de spus? Că numai de mardeală, înțelegeți!