LIPSURILE ÎNTĂRESC CARACTERUL!

Am sus, în pod, un șoricel,

Și am rămas făr-Ariel.

Îmi simt arterele, beton,

Dar am rămas fără Calgon.

Mă ia un gând, fără accent,

Și m-au lăsat fără curent!

M-am apucat de ascuțit o sapă.

Exact la timp, rămas - am făr’ de apă.

Mai am o ceapă și o varză.

Am spart  și ultima mea vază.

Un bec, s-a ars! Ard lumănare.

Pe care-am transformat-o în frigare.

S-a rupt mânerul, de la dulăpior.

Și mi-a intrat o așchie-n picior.

Când am vrut să bag un cui, în priză,

S-a prăbușit și vechea mea corniză!

Toate-mi lipsesc! Și mă lipsesc, de toate!

Nu mai am zi, așa cum n-am nici noapte!

De mic, în lipsuri, am trăit eroic

Să mă ridic, dar numai metaforic!

Așa s-a mai călit oțelul - pus pe jar!

Așa cum te hrănești, având doar un molar.

Cum te-ntărești și - ți cresc, mereu, puteri,

Cînd dai de dracu’! venit de nicăieri!

Mai nou, trăim sintagme! Teoreme!

Și ne-ntărim, tot călărind probleme!

Pe asta o știe și-un ultim guguman-

Până la urmă, tot n - ajungem la liman!

O minte creață sau sobor de crețe minți,

Au născocit, că strângerea din dinți,

Reduce riscul de paradontoză!

Așa, că din belele, luăm o supradoză,

Ca să trăim, mai lesne, mult și frumușel!

Mă rog! Mai mult! Nu la toți și nici la fel!

De n-ai nici sare, nici piper, boala te paște!

Sau, poate,  mult mai bine, nu te-ai naște!

Nu cred că se-ntărește caracterul

Schimbând doar dricul! Ci schimbând șoferul!

Înlocuind, din timp, ce gâdilă-n căp’șor,

Nu irosind, în timp, ce este - nșelător!

Mă-ntreb, de n-ar fi elevat,

Să aruncăm, tot ce e de rahat!

Să nu privim, la alții, în ogradă!

Să punem, sub papuc, ceartă și sfadă!

Oare se poate! Să trăim doar omenește?

Eu nu prea simt, că ura ne-ntărește!

Nu simt că-s mai puternic, când grijile m-apasă!

Oare dacă-s lălâu, în pace, ...nu mă lasă?

Nu vreau averi și nu-mi doresc putere!

Doar liniște și pace, atât, mereu, aș cere!

Vreau să fiu om, cu bune și cu rele!

Doar eu, ai mei, necazurile mele,

Un bob, zăbavă! Și-o bucat’ de cer!

Nu caracter măreț și clonț de fier!

Consider că-s călit și răs - călit!

Am pus sare, pe rană, acolo unde-s fript!

Un pic de frișcă? Cremă- caramel?

Un pui la tavă! Coaste de purcel?

Un vinișor mai sec, cu iz străvechi?

Aud? Sau sunt în pană de urechi?

Cu aste lipsuri, eu pot trăi domnește!

În rest, vă jur, trăi-voi românește!