Dacă e poveste, cu soacra cu trei nurori, de ce să nu fie și un ginere, cu
nouă soacre? Iată-l stând în fața mea și povestindu-și peripețiile din lumea
soacrelor:
-Fiecare om are ceva pus
deoparte: case, mașini, copii, vacanțe! Mie, Dumnezeu mi-a dat soacre! Cu tot
cu neveste! Sau invers, n-are importanță! Dacă mă apucam să fac o panoplie, cum
i-o mai fi zicând la chestia aia, cu capete de cerb, și puneam pozele de la
neveste, umpleam peretele! Dar nu-i târziu nici acum, să fac un panou cu pozele
soacrelor, am trăit mai mult cu ele, decât cu fiicele lor!
Prima mea soacră e una mică și sfrijită, care nu-i dusă, nici acum, la biserică, să nu vadă dacă n-o ia dracul! Nici acasă nu prea stătea, cred
că era pusă pe rulmenți, n-o găseai niciodată în bucătărie. Ah! nu! mâncare, făcea, o buleală care mergea bine, la
flămânzi și la bețivi. Dotată cu un simț extraordinar, din a beli și a cheli,
oameni, ea era...om de afaceri! Dacă nu erai atent, te trezeai fără chiloți!
Când am cunoscut-o mai bine, m-a luat cu frig - dacă și fiică-sa, e la fel? Am
avut ceva noroc, avea nevasta alte ponoase, dar nu semăna cu mumă-sa! La
divorț, soacră-mea a scos o listă și mi-a cerut să restitutio ad integrum tot ce mi-a dat, în calitate de mamă -
soacră, inclusiv o foaie de tablă, 17 cuie și un topor! Băiat fin, m-am oferit
să-i dau numai cu toporul, dar era iute de picior! Datorită ei, ne-am despărțit
cu alai de popi, polițiști și judecători! Aud că îi e dor de mine, dar mi-e
teamă, nu-mi miroase-a bine, mi-a pus gând rău! Gând, la gând, cu bucurie!
A doua soacră, tot pâinea lui Dumnezeu - bună,
caldă, inimoasă, zâmbitoare și devreme acasă! Se uita cam chiorâș, la
subsemnaatul, dar nu era problem, se bucura pentru fiică-sa! Și eu mă bucuram,
după experiența cu prima nevastă, căutam pagubă-n ciuperci. Nu-mi plăcea că tot
șoșoteau amândouă, să zici că-și spuneau poezii, sau bancuri cu masculi! Și se
opreau, când mă apropiam! La socru-meu, nu! nu se opreau, îl primea în cercul
lor, uitându-se, toți, pe furiș, la fața
mea de cal! Și când a început soacră-mea să vomite cuvinte dure, mi-am luat
jucărelele și m-am mutat! Măi, să fie! Banii îi aduceam în casă, la femei, nu
mă duceam, decât atunci când era ocupat
la bărbați! Ah! am uitat - copilul nevesti-mii mă plesnea peste toate părțile
componente, inclusiv unde doare mai
tare, când îmi era lumea mai dragă! El credea că se joacă cu jucăria lui
preferată! Eu tresăream prin somn,
așteptând ca sadicul copilaș să-și caute altă victimă! Până i-am scăpat una,
scurtă, la fund, și-a început să mă ocolească! Nevastă-mea n-a zis nimic, judecând după vânătăile pe care le etala, nici ea nu era scutită de medic, și
nici ocolită, de drăgălășeniile iubitului ei fiu, crescut fără tată! Ah! nu!
nevastă-mea avea tată! Lui soacră-mea nu
i-a plăcut nici că eram cuminte, nici că eram foarte cuminte, nici că nu - l
legam pe puști, cu capul în jos, când vroiam să dormim! Ei i-a trăsnit - nu-mi plac copiii! Și a patinat pe temă,
până când am dispărut din peisaj! La vreo două luni, după dispariție, nepoțelul
i-a dat foc la casă! Ce s-a bucurat soacră-mea, putea să privească cerul,
direct din casă!
Sătul de soacre,
mi-am găsit pereche o fată minunată, care era orfană! Cel puțin, așa am crezut
inițial! Da! fusese crescută la Cămin,
dar avea și mamă, care nu-i fusese tocmai mamă, ea fusese crescută de bunică!
Și m-am trezit cu bunica - soacră, pe post de soacră - bunică! Biata de ea, era
simpatică, doar că era senilă! Senilă, Șenilă! dar strâmbe, de femeie bătrână,
știa să bage, zicea-i că-i fochist! Cu lopata, cu roaba, cu banda
transportoare, băga strâmbele, în timp ce zâmbea, nevinovată! Când au ajuns
strâmbele, să mă sufoce, mi-am luat hăinuțele și picioarele la spinare! N-au
plîns după mine, avea, balta, pește, și e plină lumea de căscați, cu mine,
printre ei!
Am început să
caut soacre, nu neveste, că nevestele-s mai puțin periculoase! Nu degeaba circulă vorba
aia - dacă vrei să vezi cum e fata, cerceteaz-o pe maică-sa! Ca să vezi cum va
fi peste ceva timp, când va face concurență la oțet! Următoarea soacră era,
întradevăr, un suflet de femeie, numai că fiică-sa nu-i semăna! Soacră-mea era
muncitoare, înțelegătoare, cu mult bun simț! Fiică-sa nega vorba asta, de mai
sus, nu-i semăna deloc! Era exact contrariul! După ce m-a împodobit, ca pe
pomul de Crăciun, cu niște perechi de coarne, cu care puteam, lejer, să câștig
concursuri de trofee, am descoperit că sufletul de mamă, a soacrei, îi sponsoriza
fiicei calitatea ei supremă - darul băuturii! Numai mamă, să nu fii, și să vezi
ce ai - copii! Dacă îmi pare rău că mi-am dat demisia, îmi pare rău pentru
soacră-mea, nu merita așa ceva! Na!
parcă am divorțat de soacră-mea!
Următoarele patru au trecut meteoric prin existența mea!
Și, ca toți meteoriții, au lăsat tsunami, cutremure, topirea ghețarilor și
secetă! Nu știu ce au femeile, astea, de nu pot să-și vadă de opinca lor?!? Ce
le pasă lor, când te vâri în pat cu nevastă-ta? Gata! ai adus fata pe lume, nu
te mai uiți pe gaura cheii, cum făcea ce-a de-a 5-a soacră! Nici n-o-ntrebi pe
fiică-ta, de câte ori...! cum făcea cea de-a 6-a soacră! Nici nu te vâri în
pat, între ei, cum făcea cea de-a 7
soacră, că nu putea sta singură-n pat! Ce i-o fi trecut prin minte, că arăta
mai bine, ca nevastă-mea? Am sărit una?
Aha! pe aia care visa să voiajeze prin
lume, cu fiică-sa, pe banii ginerelui! Cum, tot nu-mi iese socoteala? Cu atâtea
soacre, cred și eu!
Sunt la a 9-a soacră! Bună, calmă, caldă, prietenoasă!
Vine la pachet, însă, cu alte 8 surori, nouă sunt, de toate! Majoritatea, nemăritate sau divorțate! Oare de
ce? Bat la poponeț, tot ce am întâlnit până acum! Și care despică firul.
Microscopic! Nu-mi miroase a bine, dar o iubesc pe nevastă-mea, nu pe
soacră-mea! Nici pe neamurile ei, indiferent de gradul de rudenie!
Și totuși, 9 soacre, sunt prea multe! Plus pachetul! Să
mai aud spunându-se - Umblă din fustă-n
fustă și din poartă-n poartă! Ia încercați asta, cu soacrele! Vă țin
curelele?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu