SINUS - UCIGAȘA!

Amalia era morcovită rău - văzuse rezultatele de la LOTO! Moartă de frică, până și firele de păr tremurau pe ea - o s-o omoare Gică, bărbată-său! A pus-o...ciocârlia lui Gogu, să se ia după izmenita aia de Stănculeasa, care nici papuci în picioare, n-are, umblă cu  tălpile direct pe sol, cică se încarcă energetic, de la pământ. Mai bine își vâra împământarea..., că s-a luat după ea și s-a apucat să ia bilete, de toți banii de utilități! Acum, a dat de belea, o toacă nebunul, cu scula de finisat mozaic, o să strălucească, de atâta frecat!

După ce i se mai limpezi creierii străvezii, găsi că singura soluție e să se sinucidă! Decât s-o chinuie ăla, malacu’, cu tortura lui, mai bine moartă din proprie inițiativă. O să devină personaj de roman - moartă din suferință! O vor cânta poeții, iar numele ei va deveni sinonim cu Sacrificiul! Nu cu Orificiul, cum râde Monstrul, de ea, când e pus pe șotii! E adevărat! n-a atins-o cu pai, niciodată, dar toate au un început! Ei! câteodată o mai atinge, dar nu-i rău, cum o atinge!

Prima variantă, cea mai simplă - dădu drumul la gaze, se urcă pe un scaun și așteptă. Când simți că i-a amorțit buca stângă, se foi un pic, convinsă că amețeala ce-i dădea târcoale, era semn al viitoarei morți, și nu a anemiei datorate curei forțate de slăbire, cu ulei de ricin și ceapă verde. Abia când  nu simți nici perechea amorțitoarei, își dădu seama că ceva nu era în regulă - nu era gaz! Atunci își aminti că văzuse fluturașul plin de noroi, care anunța închiderea gazului în intervalul 08.00-16.30, datorată trecerii ministrului mediului, prin urbe.

Se hotărâ pentru înnec, așa că își luă o pernuță, pățită fiind cu amorțeala dinainte, și dădu drumul la apă, după ce se culcase pe fundul căzii de baie. Enervată de zgomotul apei sub presiune, dădu la foarte încet și închise ochii, așteptând Moartea. Răcorită strașnic, adormi, și ar fi răcit, dacă nu s-ar fi trezit tot cu o palmă de apă, pe ea, cum fusese de la început.  Nu mai curgea nici apa, se lucra pe magistrală! O apucă furia, dădu cu pumnul în baterie, ea vroia să moară azi și lumea se arăta împotrivă!  Cum? nici când te-ai hotărât să termini cu mizeriile, și iei o decizie de capitală, tot n-ai bafta, să te duci pocnetului?

Bateria ripostă, zdrelindu-i degetul mare, cu care își pipăia abcesul!

Intră în criză de idei, până ce-i căzu sub ochi aparatul de ras, cu care tundea peluza de pe picioare! Ostromentul i se păru satisfăcător cerințelor, deși ultima tunsură se soldase cu sânge prospăt, scula refuzînd că opereze pașnic. Purtând numele unei mari firme, produsul chinzesc scrijeli încheietura proaspetei candidate la sinucidere, de unde răsări doar un firicel de sânge și o usturime cumplită, ca atunci când te tăvălești prin urzici, după ce ai făcut plajă toată ziua. Încrezătoare în decizia ei, Amalia se puse, iar, pe așteptat, până ce tot sângele i se va scurge și ea va muri subtil. Numai că, după jumătate de oră, cu excepție usturimii, nu exista pic de înțelegere pentru biata sinucigașă, alt sânge nemaicurgând, aflându-se în grevă. Mai bine folosea un cuțit, să-și taie venele!

Singurul cuțit existent în casă, unicul orfan al bucătăriei lor, era cam șui și bont, nu mai văzuse ascuțire de când era ministră Udrea! Și el refuză să onoreze comanda, scoțând-o pe Amalia din sandalele care înlocuiseră papucii. Normal! puțină decență, cum să mori în papuci și capot?

Lipsită de sânge în obraji și în artere, Amalia vru să se strângă, singură, de gât, neavând pe cine, altcineva, să se răzbune! Așa apăru noua idee - să se spânzure! Dezlegă sârma de rufe, prilej cu care își beli un deget, din care, stupefacție! curse mulțime de sînge, dar nu suficient scopului propus. Legă sîrma de copertina de pe balcon, satisfăcută că moartea ei va fi publică, din prima clipă și până la ultima, putând fi vizionată live. Ferm hotărâtă să termine ce-a început, împinse scaunul pe care se cocoțase, aruncându-se în gol. Numai că bara de care legase sărma, dintrun material de consistența brânzei cu smântână, cedă, iar Amalia se trezi cu coada de la mop, proptită-n fund! Curat ghinion, să vrei să mori din dragoste curată și să nu reușești!

Asta e – să se arunce pe fereastră, de la etajul IV! Praf să se facă, cum s-au făcut și banii pe utilități! Cum se va face și sufletul Monstrului, care va trăi cu conștiința încărcată!

Nu puse la socoteală că pomul din fata blocului, netuns de 10 ani, era prea plin de crengi, care atenuară căderea! În loc să ajungă în ceruri sau la coasta lui Scaraoțchi, se trezi mare eroină, la spital, cu un picior și-o coastă rupte! Plus nasul rupt în așa hal, că nu mai avea sinusuri! Bine că o cunoștea toată lumea, ca fiind cea care a rupt toate crengile bietului salcâm, fără să pățească mare lucru!

Imobilizată temporar în pat, își acceptă destinul, resemnată – ziua asta merita memorată, când toate forțele naturii se mobilizaseră împotriva ei!

Abia când Gică intră în casă, i se umeziră ochii și-i amorțiră mâinile – oare cum va reacționa masculul, la aflarea veștii negre? Simți că se sufocă, deschise gura să ia aer și așa bâzoiul negru, cât o alună supradimensionată, care tocmai intrase, năvăli în gâtul ei! Dacă n-ar fi sărit Monstrul, să-i tragă un pumn în falcă, făcând-o să scuipe musafirul nepoftit, ar fi dat colțul!

La toate durerile de până atunci, se mai adăugă și usturimea provocată de târâșul bâzoiului! Și, ca să pună capac la toate, Gică îi spuse, îngrijorat:

-Ce m-ai speriat, cînd am auzit, la lucru, că ai căzut de la patru! Cât noroc ai, Doamne! Ar fi fost culmea, să mori acum, când am câștigat la loto premiul cel mare! Dacă ai fi știut că am pus toți banii de concediu, pe bilete, chiar că mureai!