ATAC LA… “MANSARDĂ”!

               Banc prost!

Un cioban își păștea oile pe un deal, de unde se vedea, bine, satul. De dimineață, tocmai citise despre atacul terorist din 11 septembrie, din SUA, și rumega știrea. Avioane, în zgârie- nori!

În acel moment, un deltaplan se prăvăli din cer, trecu la o palmă de capul ciobanului, speriind oile și făcând câinii, să latre a lup! Se înălță, din nou, după care, împins de vântul zburdalnic, se izbi de turla clopotniței, unde amatorul de senzații tari, se mulă pe ea, fără să facă prea multe stricăciuni.

Ciobanul pufni pe nări, oftă și spuse:

- La așa țară de rahat, așa atentat, de rahat!

Pentru cei ce mai țin minte, acum câțiva ani, în micul nostru orășel de provincie, s-a petrecut un jaf armat! După modelul celor văzute în filmele, de preferință, americane, cu ingrediente luate de la alte nații, hold-up-ul autohton a trecut ca o știre de senzație, dar fără alte conotații! Oricum, e ceva să ai, la tine, în oraș, un eveniment de amplitudinea  aceasta, mai ales că s-a soldat cu furtul a …nimic!

Timpul s-a cam jucat cu noi, așa că voi încerca să prezint varianta pe care o cred foarte plauzibilă, deoarece am aflat-o din sursă foarte sigură - de la unii dintre protagoniști! Sper că nu am omis sau greșit prea mult, îmi cer scuze dacă se întâmplă, nu-i nimic intenționat! Numai că o voi prezenta în stilul meu, și-atât!

Cei trei spărgători de muci, nuci și curci, și-au tras ciorăpeii pe invers, adică pe față, de aceea cred că le-a  și mers prost, în ziua aia!

Din analiza de șanț, a rezultat că indivizii au studiat terenul mai multe zile, altfel nu ar fi știut că era, la ora aia, schimb de tură, doar o singură fată, în loc de două!  După jafff!, toată lumea a văzut mai mult mașini staționând în zonă, așa că polițiștii au avut de unde alege, până au cules!

Primul, înarmat până în dinții puși de curând, a intrat ținând pistolul cu ambele mâini stângi, cum a văzut în filmele cu detectivi și hamsteri de ocazie, cică e mai șic așa, cu labele ambele ocupate cu arma amenințătoare, putea să fie și-o tigaie, numai cu două mâini și culcată pe-o parte, să fie! Bine că nu a folosit mixerul, că era mai incomod, din cauza helicilor helicoidale, cu care se face maioneza!

Al doilea mameluc își ținea mâinile în buzunare, susținându-și podoabele, în timp ce al treilea, strângător din fălci și limbă, purta geanta zisă sac, pentru podoabe, adică pentru cele furate! De aia a și furat-o!

Nașul Mascalzone întâiul, adicătelea homus cu pistolul, a strigat, ca un chițcăit de șoarece castrat:

-E UN JAF ARMAT!

Dacă  ar fi fost spectatori, toți s-ar fi uitat în jur, să vadă cu care jaf a venit, în timp ce el hohotea, jaful fiind chiar el! Oricum, vânzătoarea n-a fost impresionată  de declarația lui, era mai preocupată cu modul în care urma să-și schimbe chiloții, nu avea alții, de rezervă, nu se așteptase să fie victima unui jaf armat! Atunci spărgătorul de clanțe a repetat:

-Pe  bune, E UN JAF ARMAT!

Nu l-a contrazis nimeni, dar, de-al dracului, a lovit cu patul pistolului vitrina, spărgând geamul! Ce să-i faci, așa a crezut dumnealui că e inteligent, să facă mult zgomot, pentru nimic! Bine că n-a scos limba, la vânzătoare, nu și-a arătat hemoroizii sau nu s-a apucat să dea cu mătura, să strângă cioburile, că se făcea de râs!

Dacă au studiat terenul, teoria haosului le-a dat peste cap planurile - nu-și făcuseră bine, lecțiile, în atelier, undeva, în spate, erau patronul și fiul său! Care tocmai intrau, când marele spărgător de sticlă își exercita meseria de clovn!

Patronul, după un moment de uluire - (cine naiba nu se sperie, când vede  hoți handicapați la lucru!), l-a apucat leșinul - tocmai pusese sticlă nouă la vitrină și ornitorincul ăla, s-a apucat s-o spargă! Din spusele proprii, luarea prin surprindere și-a făcut efectul - în loc să se gândească dacă ăla are cartușe, în pistol, sau apă carbogazoasă, lui i-a venit rău, din cauză că,iar, trebuia să pună sticlă! Mă, da’ eu sunt prostul holdapiștulor? să muncesc, toată ziua, după ei?

S-a enervat atât de tare, că a uitat de Codul Bunelor Mânere, și i-a adresat individului cuvinte injurioase, dintre care n-au lipsit părți anatomice binecunoscute!

Hoții, deconcertați și debusolați, au făcut, pe sub ciorapi, fețe-fețe! Prea multă populație prezentă, la așa jaf armat! Poate că ar fi făcut scandal, că de ce li se vorbește, așa, urât, ce, EI NU OAMENI? Numai că patronul, ofticat cu geamul spart, a vrut să-i tragă de urechi, și ei s-au speriat! Artistul cu arma a închis ochii, trăgând, la fix, în toate părțile, noroc că era spațiul, strâmt, altfel nu-i rădea urechea fiului!  Sau, mai știi! asta i-a fost și intenția, să-l surzească, le era rușine de cum îi spovedea tatăl!

Mai surprinși, decât surprinșii, atacatorii s-au repezit spre ușă, întrecându-se să iasă! S-au înghiontit, la ieșire, și, printre icnituri, au reușit să iasă și să fugă! Fiul a reușit să-i radă vreo doi pumni, ultimului, ăla cu sacul!

Patronul, hotărât să recupereze contravaloarea sticlei cu pricina, împreună cu fiul său, nu prea afectat că e întro ureche, s-au luat după ei! Mama lor, de hoți! Să facă pe ei, de frică!

Marii spărgători de bănci, din parc, fugeau, neică, ca tăunul, cu paiul! Fugăriți de doi, cu mâinile curate, în regia lui Sergiu Nicolaescu! Scăpărau câlcâie  și balăngăneau țeste, până ce au reușit să urce în mașina lăsată în spatele blocului! Dar n-au reușit s-o și pornească la timp, așa că s-au trezit cu urmăritorii lângă ei! Până au pornit roaba, cei doi agresori de-afară le arătau pumnii și degetul, altceva nu aveau ce face, hoții se blocaseră pe dinăuntru! Ei, bine! un șut în aripa mașinii, n-a fost mare lucru!

După ceva chinuială, nici rabla nu ținea cu ei, au demarat în trompă! Au uitat să arunce bezele la muritori!

S-a auzit că poliția ar fi găsit pistolul, pe undeva, pe la releul de televiziune, împreună cu scutecele! Dacă tot nu le mai trebuia, la ce să-l mai care după ei? Nu știu dacă n-au lăsat și amprentele pe obiect, nici astea nu le mai trebuiau!  Apoi liniștea s-a lăsat peste întreaga poveste! Nu și râsul!

Pare de necrezut, dar așa s-au cam petrecut lucrurile! N-au furat nimic, că n-au avut timp! Și nici nu știu dacă au fost prinși, erau prea proști să fie prinși, făceau haina de hoț, de rușine!

Eu mă rog în fiecare seară, să avem numai hoți din ăștia! Că nu sunt singurii! Nu vorbim de profesioniști, pe ăia nu-i prea prinde cineva! Da’ proști cu tupeu, de ăștia nu ducem lipsă! Îi ajută tupeul!

De exemplu, îmi povestea cineva că a apelat la o cunoștință, să-i monteze alarmă la mașină! A doua zi, nu-și mai găsește  scula vorbitoare, din bord! Singurii care știau unde e butonul de întrerupt alarma (nu era, nici alarma, clasică!), erau doi - proprietarul și meseriașul! Al treilea - Moș Crăciun! Se duce omul, la meseriaș, și spune că-i dobitoc! Ăla, neagă! Că știe despre furt! Peste câteva zile, se află că tocmai a vândut un radio tip, model, culoare! Pus în fața probelor, nu recunoaște, nu e el!

Un altul, e angajat cu ziua, la un patron! Acesta din urmă constată că i-au dispărut niște echipamente, din curte! Se uită pe camerele de supraveghere, pe cine vede? Îl ia la bani mărunți, ăla, nu și nu! Nu e el! - Păi cine e pe camerele de supraveghere, mama? - Măta!

De aceea zic că tupeul ar trebui sancționat! Nu lăsat, liber, pe străzi! Nu se știe cine cade victimă!