ÎNTOARCEREA FIULUI RĂTĂCITOR!

Tată, vin acasă de Bobotează! Stau câteva zile și plec iar, nu se știe până când! Ionel.

Mesajul îl luă prin surprindere pe Nelu Țâpurescu, dar, cum nu era, el, omul, bun de speriat sau de intrat în panici, nu intră decât în casă, unde convocă Marele Sfat al familiei și nu sfatul bătrânilor! Ce? dacă Ștefan ridica Oastea Mare a Țării, el de ce să nu aibă cu cine se sfădi acasă?

Johnni, băiatul cel mare, plecat, mai bine zis, fugit, acum 13 ani, coborâ din mașina închiriată, un BMW ruginiu și ruginit, cuprins de mare emoție – nu știa cum va fi primit de ai lui!

 Mare îi fu surpriza să vadă că, acolo unde fusese o ghimirlie cu două camere mici și o bucătărie, în care, dacă învârteai mâța, scotea varul de pe pereți, se înălța ditamai casa! Ridicată sus, pe stâlpi de lemn, cu pridvor și multe camere, părea că nu-i locul ei acolo!

Johnni urcă pe covorul roșu, ce pleca de jos, de la baza scării cu 67 de trepte, și se oprea pe terasa mare, în care putea parca și mașina. Mese întinse, acoperite cu ștergare cusute de mână, pahare înalte, cu picior, tacâmuri de argint, lustruite meticulos, flori de toate soiurile, în vaze de cristal! Scaune, din lemn de stejar, frapiere, din inox, în care Grasa de Cotnar înfrățea cu țuica bătrână, Chivas-ul Regal și Izvorul Minunaților! Căni de sticlă, pline apă proaspătă, de izvor, alături de obișnuitul vinuleț al casei, din via din spatele casei! Toate, în cinstea lui!

Nu apucă să se mire sau să se bucure, că, din casă, năvăliră zeci de oameni, dintre care abia mai putea recunoaște câteva fețe! Ce mari sunt, sfinte! frații și surorile  lui! Și au și copii, e, deja unchi!

Tatăl său veni cu pași mari, călcând calm, fără ca pe fața lui să se vadă vreo emoție sau orice alt sentiment! Rămăsese același, cum îl știa – fără gesturi largi, totul cu economie și răbdare! Johnni se trezi luat în brațele, încă, puternice, care-l strânseseră, până îi pârâiră ciolanele! Toți se repeziră să-l îmbrățișeze, astfel că abia scăpă nelinșat, de sub gramada, ca la rugby, ce se formase!

După ce se lămuri care și cu cine votează, mirându-se cât de mulți din foștii lui tovarăși de ogăreală erau prezenți, cu fețe sleite și obosite, dar cu ochii arzând de bucurie, se așezară la masă. Locul din capul mesei, fusese păstrat, vezi bine! pentru el, așa că se simți ca un rege! Ce bine e să fii, din nou, printre ai tăi!

Bucatele curgeau în valuri, vinul, în și din pahare, limbile se dezlegaseră, se pupau unii, pe alții, spre dimineață! Șuncă țărănească, brânză de burduf, tobă, cârnați afumați, ce pocneau în gură! Mușchiuleț împănat, răcitură de curcan, sărmăluțe în toate foile, mai puțin, de hârtie! Fripturi, peste fripturi! Vânat! Până și icre negre și sturion pe pat de ceapă! Mâncare, ca la balamuc! Băutură, cât cuprinde! Se încinse și dansul, toate, fără limită și fără pauză!

Johnni se simți mândru când văzu că, tot timpul, fusese servit la masă de frații și surorile lui, ba chiar și de-un nepot mai răsărit! Iar când află că, pentru el, se tăiase cel mai mare vițel și doi purceluși de lapte, bașca o duzină de păsări ouătoare, aproape că-i dădură lacrimile, părându-i rău că nu venise mai demult acasă!

Pe la 7 dimineață, nimeni nu părea a mai fi treaz! Unii, deja, plecaseră la culcare, alții, dormeau pe lângă gard, vreo doi, sub mese, cu câinii-n brațe! Și cum oboseala își spuse cuvântul, Johnni se scuză de la cei rămași și se culcă, în odaia ce fusese, anume, pregătită pentru el, singura, de altfel, care avea aer condiționat, deși nu-i trebuia!

După amiază, când se trezi, fu uimit, iarăși - nici urmă din dezmățul de aseară! Nu mai rămăsese decât o masă mare și-atât!

Porni să-l caute pe tatăl său, pe care îl găsi în bucătărie, meșterind o ciorbă.

-Bâtrâne, m-ai spart cu primirea pe care mi-ai făcut-o! Sunt așa de fericit, încât lasă-mă să contribui și eu la cheltuieli, că doar nu sunt un pârlit! Uite, ia cardul meu și ăsta-i codul pin, du-te și mai acoperă din ce-ați cumpărat!

La cum m-au primit, nu cred că o să-mi ia bani, că doar sunt ai mei, sânge din sângele meu! gândi în sinea lui.

După vreo oră, se trezi cu taică-său, care îi înapoie cardul, împreună cu un teanc de hârtii. Mirat, se așezară, amândoi, la masă și-i mai mulțumi, odată, părintelui, care îl primise ca pe fiul risipitor!

Nu înțelegea, însă, ce-i cu hârtiile alea, așa că se apucă să le frunzărească! Și, de ce le citea, de ce se înverzea ca bradul și ca mătasea - broaștei! La sfârșit, abia șopti:

- A mai rămas ceva din cei 14042 de euro?

- Datorii! De vreo 82 de euro! Pe astea, le suportăm noi, că doar odată la 13 ani, vine fiul cel mare, acasă! Știi, n-ai întrebat nimic de măta!

- Chiar, ea ce spune de faptul că m-ai jefuit?

- Nu spune, că am înmormântat-o acum o săptâmână! Și a fost ideea ei, să știi! Dacă tot n-ai lăsat nicio adresă, niciodată! Masa de ieri, poți s-o consideri și pomană pentru ea!

- Bine, bine! dar de unde așa multă cheltuială?

- Păi, ți-am pus la nota plată și ceva din cei doi ani de facultate, pe care nu i-ai terminat și nici n-ai de gând! Plus casa, care a ars în noaptea în care ai șters-o, ți-ai aruncat țigara lângă bidonul cu motorină, pe care, din grabă, l-ai vărsat! Ce vezi acum, nu-i a nostru, că am rămas în fundul gol! Am închiriat localul, să putem trăi! Tu, atâta timp, nu ai vrut să știi de noi, nici măcar vești n-ai dat! Nici nu știi cât de mult te-am așteptat - la început, ne era dor! Apoi, ne era ciudă! Acum, te iubim, că ești de-al nostru, dar mai bine pleci, până nu faci, iar, vreo prostie, s-o plătim noi!

Abia atunci Ionel își dădu seama că nu schimbase, cu o zi înainte, o vorbă cu cineva! Parcă îi luase dracul, mințile! Dar nu era pentru prima dată!

Afară, frații lui tocmai așezau firma la loc - MOTEL- LA PÂRLITUL SUPĂRAT!