Catârul,
mare, și mândru, diplomat,
Să-și fac-o casă simplă, acum
s-a apucat!
Și pe tarlaua, arată de-un
bunel,
Și-a încropit bordeiul! Și-un tunel!
Crescut în staulul clădit din
BCA,
Nu mai voia, la rece, o clipă, să mai stea!
Așa că, despre casă, el și-a făcut
socoata
Să construiască, din pământ, o...alta!
După modelul străbunilor asini,
Vroia s-aibă aproape, niște
broscoi, vecini!
De aia fu tunelul, săpat cu
măiestrie!
Nu folosi nici daltă, nici cuie, nici mistrie,
Nici târnacop, o drujbă, ori un
pendular!
Se mulțumi să fie mai simplu,
mai măgar,
Și să urzească casă, din pământ,
cu paie
Să lege lemn, cu scoabe! Să
facă o copaie!
Din mușchi și cetină! Din lemn
uscat!
Apoi cu lut, pe toate
le-mbinat!
Acoperiș, din stuf și iarbă
fină!
Pe jos, granit! O sobă, pe
rășină!
Salteaua de pe pat, din fân, cosit în vară!
O lumânare, cu o lumină
chioară!
În fața casei, o grădiniță, mică,
Cu flori de stepă și
lumânărică!
Cu ardei iute, cu praz și cu
mărar!
Și un cireș, să stea la umbră!
Rar!
Pentru că, bietul, pretențios, de fel,
Nu are timp deloc, și pentru
...el!
Singura cale de-a scăpa de
stres-
Are să meargă, la pescuit, mai
des!
Folosea tunelul! Să nu fie
văzut!
Dar de gurița lumii, tot nu a
încăput!
Un binevoitor, exemplu - o hienă!
Împrăștie prin zonă, că-i
trebuie...sirenă!
De aia tot pândește, toată
ziua, lacul!
E dus cu pluta! S-a cam dilit,
săracul!
Cum să renunți la ziduri? Și
betoane?
La coș de rufe și la telefoane?
Să nu mai folosești fierul de
călcat?
Să nu mai uzitezi mașina de
spălat?
În loc să mănânci fân, băgat în
vid,
Să ronțăi, ca un nimeni, coceanul
insipid?
Ceva nu e în regulă! Catârul e
dopat!
Se-opune vremii, ce greu, l-a
suportat!
Și, pe ne veste, el se trezi, că-i e rușine!
Mass-media s-a pus, cumplit! să
îl termine !
Cum, cu urechile, prea mari, pleoștite
A îndrăznit la fapte grele,
negândite?
Micuțul rai începe să miroasă -
Se transformă în smoală și
pucioasă!
Fu amendat de ISU, fără de
clemență,
Că n-are prevăzută, ieșire de
urgență!
Veni și Primăria, că
face-agricultură!
Și-o face alandala, nu știe ce
cultură!
Și mediul poposi, cu jale mare! -Lacu'
E poluat cu lână! Și a secat, de-a dracu'!
În stuful de pe casă, are
crescătorie-
S-au pripășit la râme, să fie
peste mie!
Or să foreze dâmbul și, ăla, se
dărâmă!
Va trebui să schimbe, să nu
rămână-o râmă!
Și coșul! Coșul n-are nici grătar, nici sită!
Să iasă fumu-n aer, masiv, o să
permită!
Catârul stă prostește și trage,
rar, din pipă -
Vrea liniște și pace! Măcar un
ceas! O clipă!
Privește - n depărtare, la
vilele născute
Din praful lăcomiei! Of!
Doamne! Și-s urâte!
La sud, se vede norul! Un smog,
ca-n Occident!
E fabrica de lapte, ce
face-acum, ciment!
La nord, se-nalță zidul, din
peturi colorate!
La vest, e alt morman - cel de
mașini uzate!
În toată panorama, există doar
un cui-
Catârul cel căpos! Și cu
bordeiul lui!
Tristețea îl cuprinde și-l lasă lat, culcat!
Și zice, cu suspine, acum, când
este MAT:
-Așa e, când ești fraier și nu
ai nici noroc!
Ia pune, tu, mânuța, și dă, la
toate, foc!
Hai, mă! Că nu-ți dau pace! și
ăsta ți-e hatârul-
S-o iei, iar, de la capăt, cum
face doar catârul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu