Cioara, mascată, cățărată-n prun,
Se crede, astăzi, jur! că e păun!
Stă crăcănată pe creanga cea mai
răsărită
Se-nfoaie, se foiește și tot se dă
rănită,
Că n-o-nțeleg găinile, oițele, vițeii,
Și i-au rămas amici, doar câinii și…
purceii!
Își tot rotește,încrezută, coada lucitoare
Și-i mândră că nu e … simplă găină ouătoare!
-N-ați înțeles că simpla viziune
De-a face un sistem mic și fărâme,
E să dărâmi ce-a fost! Și pui un
altul!
Așa că e nedrept, să crezi, mereu, că Statul
Le dă doar celor ce stau bine, cu căscatul!
Nu ! nemuricilor, voi trebuie să
știți
Că, pentru toate astea, e bine să
munciți!
Sudoare, bă, c-ați vrut
democrație!
Gura închisă și capul, la cutie!
Credeați că veți primiți favoruri?
Luați de-aicea - hoți, târfe și omoruri!
Voi ați rămas, cu ochi căscați, în
soare!
Și nu vă mai văitați, că astea, nu vă
doare!
Și cum se rățoia la cei de jos, sub
ea,
Primi o lovitură! Și zup! E la
podea!
În marea-i nesimțire, în ciocul ei
urât,
Primi, de nicăieri, un simplu ...upercut!
Din tufa de urzici, ce străjuia
maidanul,
Un plod cu caș la gură, ascunse
toroipanul!
Sătul de vorbărie și de umflat în
gușă,
Crezu că e mai bine s-o tragă,
încet, pe tușă!
Dar nu e socoteala, din târg, cu e
acasă!
Cioara e blindată și iată, nu se
lasă!
A cam uitat, uituca! că negrul
ei penaj,
E-adus din Filipine, cu foarte mult
deranj!
Nici nu mai ține minte -Cât costă o
lămâie?
Ce mare-i nesimțirea! Și cum, la
cap, se suie!
Se pregătea, prăpăd- urgie, să execute plodul!
Să stea în banca lui, că-i un
pitic, nărodul!
Ce ghinion! Taman când scutura aripa,
O prinse păsărarul și-o duse la
Antipa!
Acum nu pare dură! Și nu e
îngâmfată!
Nici n-are cum, așa cum e-mpăiată!
Concluzie:
Pe cei ce-s ticăloși și-o fac, mereu, de oaie,
Avem, nenică, de unde să găsim, noi, paie!
Și pentru veșnicie, să fie ei,
păstrați,
Îi punem în muzee! Dar numai
împăiați!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu