TRĂIASCĂ SĂRĂCIA! DAR MAI RAR!

   Pantelimon Turbăciune era un tip obișnuit, foarte sărac și cu dorințe mari. Născut întrun cătun cu șase case, doi meri și paiș'pe vișini, moștenise putere de muncă, dar, din păcate, aceasta nu era însoțită și de programul material de reabilitare. Adică de o brumă de avere!

   Întro zi, pe când scotea sfeclă pe ogorul unui vecin extrem de puturos, pe drumul prăfuit zbura, cu cracii-n sus, o tânără domni-șorică, ce făcea pe motociclista! Motorul pe care se făcea că-l conduce, și nu invers, zbură mai tare, întro râpă, în timp ce tipesa se agăța de un copăcel destul de firav! Pantelimon, sărac, dar nu și la minte, o smulse, cu tot cu copăcel, deși știa că tufa - dracului ținea doi ca el!

   Depusă pe membrele inferioare, mult superioare tipelor din cătun, adică două, d-șorica îi strînse, bărbătește, mâna și- l trase după ea, întro curte unde Panti (rămas așa, pentru cunoscuți!) își cunoscu viitorul socru, pe atunci, prim – secretar  prin zonă!

   Anul următor, Panti se căsători cu tânăra, mai mare ca el, cu cinci ani, deși nu arăta! Veni 1989 și socrul se dădu la fund, era mai bine pentru toate neamurile sale! Și cum bani avea, de-i întorcea cu furca rară, se apucă de afaceri, dar nu personal, ci prin intermediul lui Panti, care mai tăie din coada numelui, devenind Pantel Turbă, urmaș de miner dedat la sapă!

   Anii de după au trecut încetișor și Panti descoperi că șeptelul său, numărând trei băieți, de care știa că-s ai lui, și două fete, cu una mai mult decât ținea minte, nu mai încape în  duplexul de 200  metri - garduri și olane! Așa că se puse pe construit o cabană, pentru ieșit la grătar și iarbă verde, care, în final, deveni o vilă de 340 metri pătrați, cu atâtea camere, câte guri număra familionul!

   După ce termină căsoiul, i se deschise pofta de construit, domeniu în care, încă, nu activase, mai ales că nevastă-sa vroia la mare în fiecare an, de trei ori, câte 18 zile! Se conformă dorinței acesteia și ridică un bordei pe trei nivele, cu atâtea camere, că hotelul de peste drum părea liliputan!

   Gata, ajunge, să mai facă și alții! declară răspicat spumei de bărbierit, din baie!

   Nevastă-sa, care prinsese gustul chiriilor picante, sări cu gura pe el, că s-a lenevit, că i-a mâncat banii lui taică-său, că e stânga, că e dreapta! Și-l puse să construiască o cabană, după modelul caselor englezești - camere sus, bucătărie și living, cât un teren de tenis, jos! Băi, câte două pe etaj! Terasă, teren de tenis și teren de șah, garaje, plus un hectar de teren, amenajat pentru camping!

   Când a terminat, Panti era tras la față, ca țapul, și avea mâinile strecurate sub genunchi, înnodate, nu mai vroia nici lapte de pasăre măiastră! Când deschidea cineva gura, avea senzația că cere bani, așa că-l lua tremuratul!

   Mai trecură câțiva ani și, din amortizarea căsuțelor, (că doar nu era să stea purcoi de Turbă, în ele!), la îndemnul și șutul soaței, mai construi 3 bucăți hoteluri, așezate strategic, în zone turistice!

   Întro zi, pe când Panti stătea în pantaloni scurți, sub o salcie din curtea unui amic, nevastă-sa se foia prin preajma lui. Până la urmă, își luă inima-n dinții abia făcuți, și–i spuse:

-Măi, Panti, la ce-ți folosește, ție, bordeiul părintesc?

Omul își aminti că, singura sa avere, era o dărăpănătură de bordei, cu o ușă ce, niciodată, nu se închidea bine, iar ferestrele din lemn, mâncate de cari, erau un soi de sită, prin care și râmele treceau cu brațele în șolduri! Uitase de singurul lucru ce-i amintea de originea sa umilă, dacă nu punem la socoteală și reproșurile zilnice ale con - soartei, care îi tot scotea ochii că, dacă nu era tacsu...?

Nici nu observă interesul subit, al acesteia, pentru cei 15000 metri  pătrați, și-o coștereață! Așa că își dădu acceptul s-o vândă, lăsându-și femeia să facă actele, iar el, doar să le semneze! De fapt, se ferea să vândă personal, convins că strămoșii lui, din mormintele uitate, care luptaseră în războiul pentru independență, vor vocifera când vor vedea că își vărsaseseră sângele, degeaba!

 Semnă ca primarul și astfel bordeiul dispăru de pe suprafața pământului!

 În locul lui, apărură niște turnuri eoliene, despre care javra de nevastă se jura că nu știuse, că e doar pură întâmplare!

Supărarea îi trecu, întrun târziu, dar mai ofta, din când, în gând, îi era dor de hornul său subrezit!

Nea Mărmureanu tot dădea cu premonițiile lui, până se plistiseră toți de cutremurul său! Și când nea se culcă pe-o ureche, veni Marele Cutremur!

Familia Turbă fu surprinsă de cutremur în mișcare - erau în mașină, în drum spre munte! Așa  că interpretară mișcarea oscilatorie, drept balansul stârnit de multiplele kilograme, ale coanei Turbă! Abia când opriră pentru pana de tufiș, iată că trecu un microbuz, din care urlau călătorii că a fost cutremur!

Spre seară, s-au lămurit –nicio casă și nici apartamentul nu mai erau în picioare! Chiar dacă fuseseră noi, Panti pusese urechea la sfatul rudelor dinspre soție, și băgase materiale de mâna a doua, și subdimensionate! Doar nu stăteau ei, în ele, ci chiriașii!

Acum, în stația Peco, se uitau unii, la alții, și nu știau unde or să doarmă la noapte! Sunară la prieteni, dar aceștia își aveau problemele lor și rudele lor sinistrate! Socrul făcuse un atac de panică și era la spital, cu tot cu noua lui soție, ce nu răspundea, în condiții normale, la telefon!

Pantelimon tresări - își aminti că se aflau doar la vreo zece kilometri de cătunul lui natal!  Apoi se întristă – nu mai era nimic acolo, unde să pună capul! La cât de obosiți erau, și peștera lui Ali-Baba ar fi fost bună! Iar bordeiul părintesc ar fi părut Hiltonul! Aruncă ochii spre cer și spuse, spășit:

-Am înțeles mesajul Tău! Nu ne trebuiesc prea multe, doar nu le luăm cu noi!