Ministerul Recalibrării Sociale, din Insula Țepelor, în asociațiune cu
Ministerul Dacilor Liberi și a Învățământului Polimorfic, au adoptat Programul “Școala, altfel!”, în cadrul căruia
fiecare face ce poate, numai educativ, să fie! Dacă nu e, nici Dumnezeu nu
cere!
Diriginta clasei a XVI-a Q (denumită după Legiunea romană, cu aceeași
poreclă!) a propus elevilor să facă o piesă de teatru, cu titlul “ Remaniere a la Zalmoxis!”, pe care să o prezinte părinților, de ziua Unirii. Numai că
propunerea s-a izbit de cunoștințele enciclopedice ale elevilor de liceu,
mixate pe cunoștințele lor cicloîmpiedice. Unii părinți, bănuitori, au anunțat
că vor să participe la repetiții, suspectând că urmașii lor vor fi supuși la
exorcizări, violuri mentale sau tumuli canceroși.
OBS - pentru consum nervos redus, se
folosesc prescurtări ca:
DG (diriginte , și nu dragă găină!)
P1,2 …X (părinte 1, 2, chix!)
EC1,2…27 (ELEV CLASĂ 1, 2…27 și nu - E Curcă 1, 2…)
DIR (director, și nu dans interetnic
regizat!)
Iată cum s-a petrecut lucrurile:
DG: - Zeul suprem din panteonul geto-dacic, reprezentând lumea subterană și
viața de după moarte, al tărâmului de dincolo, al morților și al viilor, era
Zalmoxis!
P1: - Hâc! Păi ăsta e de-al meu, l-am
văzut aseară la “Groapă”! Bețivul !
DG: - Bendis, zeiță din zona dunăreană, probabil o zeiță a Lunii, a pădurilor și a
farmecelor, era zeița dragostei și a maternității.
P1: - Bendix? Ăla care se învârte la
mașină, când e beată?
EC13 (ghinionistul clasei, și-a rupt mâna cu piciorul! A călcat pe
ea!): - A cărei luni era, nu cumva a lunii august? Că atunci m-am născut eu,
chiar de 23 august 1944! Când au întors, ai noștri, armele, cu fundu-n sus, de
nu putea trage în turci! Eu așa țin minte ziua mea!
DG: - Nu erai născut,la data aia, nici în proiect nu erai!
DG: - Nu erai născut,la data aia, nici în proiect nu erai!
P4: - Eu nu cred în farmece, așa că
nu cred în cucoana asta, Bendix! Cred doar în horoscop!
DG:- Derzelas era zeul traco-dac al
sănătății!
EC16:- Păi,
nu era Arafat? Și de unde vine numele de trac, e de la cum îți vine tracul,
când te-ascultă la română și tu crezi că se vorbește în engleză?
DG:- Dionysos
era zeul trac și grec al vegetației, al pomiculturii, al vinului, al
extazului și fertilității, denumit la romani și Bacchus.
EC2: - Oh! A extazului!
P1: -
Oh! Al vinului!
P5: - Oh! A
pumniculturii!
EC1: - De ce nu m-a botezat și mine, nașa, cu un nume sonor - Bachus! Unde se uita,
cât mi-a spus Cuculeț? Cum să mă numesc Cuculeț Născare?
DG: -
Zeița-mamă în mitologia traco-dacă, era
Kotys!
EC9:- Kototis?Kotitos?Koyotis?
DG: -
În sfîrși!, ultimul personaj al piesei
noastre, este Pleistoros - zeul războiului.
P21: -
Acum pricep și eu! Mă pricep la bucătărie, ciuperca asta, Pleistoros, despre
care unii zic că e soră cu buretele de baie, după culoare și gust, e moarte
curată, mănânci, de mori! Vă zic eu, că-s maistră în gastro-astronomie!
DG: - Trecem la locul desfășurării acțiunii: Sarmizegetusa, capitala
statului dac, care a fost totodată
sanctuar, centru spiritual, necropolă și altar al zeului soare.
P1: - Centru
spirtual? Sarmisugebuza?
P4: - Neprocolă?
Insectar?
EC4: - Taci, mamă, că mă faci de ...!
DG: - Lupul era simbolul inteligenței, dreptății și
nesupunerii, apare foarte des în viața dacilor. Ei foloseau
capetele de lupi și șerpi pentru steagurile de luptă, sunetul produs în timpul
alergării amplificând rezonanța sonoră. Un tip de stindard similar era
răspândit la sarmați, de la care l-au preluat diverse unități militare romane,
de cavalerie, începând din secolul II d.Hr. sub denumirea „draco” (dragon,
balaur); purtătorul de stindard tip draco se chema „draconarius”.
EC13: - Așa
ziceam și io! Vine de la Dracula, vampirache! Cine nu-l știe pe Dracula...?
DG: - Tot în al cincilea an aruncă sorții, și
întotdeauna pe acel dintre ei pe care cade sorțul, îl trimit ca solie la
Zalmoxis, încredințându-i de fiecare dată toate nevoile lor. Trimitere solului
se face astfel: câțiva dintre ei, așezându-se la rând, țin cu vârful în sus
trei sulițe, iar alții, apucându-l de mâini și de picioare pe cel trimis la
Zalmoxis, îl leagănă de câteva ori și apoi, făcându-i vânt, îl aruncă peste
vârfurile sulițelor. Dacă, în cădere, omul moare străpuns, rămân încredințați
că zeul le este binevoitor; dacă nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol,
hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el, trimit după un altul.
Tot ce au de cerut, îi spun solului cât mai e în viață. Ei! Bine! scena asta o
vom realiza noi! Pe cine aruncăm în sulițe?
(Toate
fetele ridică mâna.)
DG: -
O vom face numai simbolic!
(Toate
fetele coboară mâinile, cu excepția uneia singure, care are căștile în urechi!)
P4: -
Pot să joc și eu în partea asta?
(Intră
directorul, tocmai ce-a călcat pe un ...balon, s-a dus ca pe coaja de banană!)
DIR: - Doamna
diriginte, lăsați morții, cu morții, de la inspectorat ne-a spus să facem ceva
de actualitate!
EC13: - Prizăm
niște „iarbă”? Stiți, facem ceva despre plante! Mie îmi plac
etno-botoasele! Eu joc rolul dezgustătorului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu