Madame Zapciu, cea cu fundu’ mare,
Se hotărâ să facă o nouă încercare
Și să-și școlească nora cea căpoasă!
-Stai, fa, aici, pe prispa asta groasă!
Și ia aminte, că mintea ție-ți zburdă,
Iar eu nu dau din gură, ca pentr-o babă surdă!
De gura păcătosului, ce cu-adevărat, grăiește,
Vreau să-ți explic,cum e tăcerea ca un pește!
Poat-i găsi, în vorba mea de clacă
Ceva interesant și care să îți placă!
Ce știi de Iuda Iscarioteanul, fată?
-Joacă-n „Kosem”? E ăl, cu fața lată?
-Tu fii atentă, ca să
prinzi ideea-
O soră bună-a Iudei, să
știi că e femeia!
La fel ca pe Hristos,
ce Iuda a pupat,
Așa și tu, vițică, să
faci, cu-al tău bărbat!
Nora-și privește
soacra! Nu știe ce să creadă!
E prea obișnuită, în
ea, dușman să vadă!
Dar prinde scurt,
ideea, că astă-nvățătură
Este exact ce soacra i-aruncă, acum, din gură!
Dar cum de-i ține
partea? Că doar e fiul ei?
Așa că-i necesară o
bârfă-ntre femei:
-Mămico, dragă, dă-mi câteva detalii!
N-am înțeles cu Iuda! E
unul, din canalii?
-Să fie clar - sărutul
Iudei, e pentru-al tău bărbat!
Să nu se prindă că-i
vândut și, iarăși, cumpărat!
Ca să-nțelegi mai bine -
tu ai văzut refrenul
Pe care, de curând, ni
s-a cam dus, guvernul?
Mă rog, doar premierul! Cu el, puțini copoi!
Dar asta nu e treabă,
să o gândim și noi!
Subliniez doar că, în
stilul românesc,
Mulțimi de pui de Iuda,
se pare că trăiesc!
Pornești la bătălie, cu
sute de trompete
Și-ajungi să lupți cu
naiba, doar tu și un burete!
Așa și noi, muierile,
obișnuim să vindem
Pe 30 de arginți,
aproape tot ce prindem!
Și dacă Iuda s-a spânzurat, ca prostu’
De ce i-am lua
exemplul, că
nu e felul nostru?
Te miră că-ți dau
sfaturi, contrare firii mele?
Și nu îmi apăr fiul? și
nu-i fac temenele?
Să știi că, la femei,
politica lor este
Să fie precum
Iuda! Că doar n-or fi neveste!
Așa ne ținem casa,
familia, bărbații!
Cu zâmbet și candoare! Și
nu cu ulcerații!
Când vine, beat, acasă
și ne dărâmă patul,
Noi ne luăm un zâmbet
și-i tragem cu pupatul!
Când vrem să-l înjugăm
la carul cu belele,
Luăm o mutră acră, mai
spargem din ulcele,
Apoi sărutul dulce i-l
dăm, înfrigurate!
Să nu rămână fraier, cu
buzele crăpate!
Iuda vându pe Domnul!
Noi, vindem băiețași!
Așa e de când lumea!
Noi, Iude! Ei, niște copilași!
Nora pricepe lesne, că
întro alianță
E bine să-ți ții gura!
Și nu să dai din clanță!
Zâmbește cu toți dinții
și, soacrei, pupa mâna:
-Am înțeles, mămico! Acum și-ntotdeuna!
Și drept o mulțumire, așa, ca să se
vadă!
Cu zâmbetul pe buze, o aruncă... în stradă!
Când soțul vine-acasă, zâmbește și-l sărută!
Și are-o fustă scurtă, sub care el se uită!
Nici n-a aflat, săracul, cum, tare, l-a-njunghiat!
Nu știe cât de lesne-i vândut și cumpărat!
Concluzie:
Pe toți, fără deosebire, o să ne pape ciuda,
Când iudele-s mai iude, decât vestitul Iuda!
Nu mai contează sexul, când își primesc talanții!
Cine-o fi, de pe centură? Și cine, guvernanții?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu