NOSTALGICI? POATE FIECARE, ÎN ALT MOD!

Înainte de sărbători, un bine cunoscut politician din zonă, m-a dat peste cap, sau, cum spuneau strămoșii noștri, mi-a făcut mucii, cravată (scuzați cuvântul - cravată!)!

Eu cred că toți suntem nostalgici, fiecare în felul său! Mai ales, de la o vârstă, dar nu ăsta e motivul nostalgiei, ci pentru că ne place, sau nu, să ne amintim de vechiturile rămase prin cămară! Să-mi spună mie, cineva uituc, cuțu - cuțu și-un ardei iute! dacă nu ne place să umblăm la cutia cu amintiri - fotografii de când lumea, oracolul din clasa a VII-a, porțelanurile păstrate în sertar, că nu se mai poartă, prima floare primită, când au început ochișorii să strălucească suspect, presată între filele unei cărți, care, astăzi, nu ne mai spune nimic! Interesant, dar când mai vin copiii acasă, cer, uneori, albumul!

   Ne închipuim că așa – zisa civilizație ne-a făcut insensibili, dar nu e decât o mască a lucrurilor, întoarse cu susul, în jos! Copiilor nu le mai place să fie ținuți de mână, e rușinos s-o ții pe mama ta, să nu cadă, să nu creadă lumea că ești pămpălache! Nu mai ducem flori, că râd omuleții de pluș, uite un fraier cu verdeață-n labă!  Nu vreau cămașă, nu vreau cravată, nu vreau costum! Ador blugii fără șale, burlanele strânse pe picior, tricoul de acum 7 ani, geaca cu care am fost la mall! Am o veste proastă - nici mie nu mi-au plăcut țonțorelele, dar n-am avut ce face, nu te poți duce la un interviu, la o multinațională, îmbrăcat în blue jeans, aceeași cu care ai fost și la pescuit! Mire, în bermude și mireasă, în cearceaf! Înmormântare, în slip!

   Eleganța se capătă și așa! Și nu m-am îndepărtat de subiect, cum mi-e obiceiul, pentru că vorbesc și despre eleganța în exprimare! Mă întorc la nenea politicianul, care, om fin, ne spunea că momentul 1989 a fost un șoc pentru cei care credeau că o vor duce mai bine! Că nu vor mai munci și că vor beneficia de avantajele altui soi de comunism, unul mai simpatic! Mai pe măsura lor, de la pantofi! Când colo, s-au trezit că li se dau papucii!

   Îmi pare rău, domnule, că vă supăr, nu fiți ranchiunos, dar sper că nu vă bateți joc de noi! Cine vorbește de avantajele comunismului, ori a uitat coada de la butelii, rația pe cartelă și muncile agricole, ori nu a făcut cunoștință cu ele! Și atunci, de ce oare mai există nostalgici după comunism? Oare să fie din cauză  că s-a sperat că vom trăi mai bine, că nu vom mai da străinilor, ce are mai bun țara asta, de la cherestea, minereuri, cărbune, apă, cereale, miere de albine, datini, și până la creiere tinere? Mie, comunismul mi-a dat o butelie, un apartament, unde n-am putut intra, din cauză că-l făcuseră zob niște minoritari, așa că am renunțat la el! Sau sunt nostalgic pentru cele 30 - 45 de zile, anual, de stat la munci agricole, în ferme umede, cu hainele îmbibate de transpirație, cu apa drămuită și cu mâncarea adusă în marmide, pe un genunchi, pâinea, pe celălalt, farfuria de tablă, în jur, praf, de la drum? Unde nu vedeai decât fețele alor tăi, când apărea o față nouă, îți sărea inima! Așa am cunoscut, de prin clasa a III-a, cultura de cartofi, sfeclă, struguri, morcovi, porumb, chiar soia! Copii dvs, la ce sunt nostalgici?

 Sunt nostalgic, pentru că am crezut că voi scăpa de bătuți în cap, ce se ascundeau în spatele “ordinelor de sus”, care, de fapt, erau prea jos, ca să le vadă cineva? Că-mi voi vedea copii veseli și mulțumiți de ei, nu traumatizați, că trăiesc întro țară în care viitorul lor e unul cu un picior în groapă și ăla, negru?

Am să povestesc, în calitate de nostalgic incorigibil, cum am trecut, din școala primară, de la confecționarea, în atelierul mecanic, a ciocanului și a ferăstrăului pentru metale - la liceu, direct la strungărie!

La sfârșitul primului trimestru din anul I de liceu, practică - o lună de zile! Ni s-au dat salopete, nu prea înțelegeam noi de ce trebuie să dăm cu ghebul, ni se tot spunea că liceul e unul mai mult teoretic!

Maistrul, un tip cam la 35 de ani, ne-a făcut instructajul privind protecția muncii, la care am cam moțăit cu toții, treziți de dimineață, ca să începem devreme! După care, cam o oră, ne-a prezentat strungul, iar ora următoare, SDV-urile.

Când a terminat, ne-a dat test și, pentru că eram tămâie, a urmat încă o oră de frecuș la cap! Abia după următorul test, ceva mai bun, ne-a repartizat câte un strung, că erau destule, și ne-a spus:

-  Acum, la treabă! După care, și-a luat un ziar și s-a așezat la catedră, ignorându-ne!

Ne-am uitat unii, la alții - MĂ, ĂSTA E NEBUN? Da’ de unde să știe văcarul cum se lucrează pe strung? Printre noi erau și fiul unui ambasador, și al unui general, dar tot văcari păreau și ei, părinții uitaseră să le cumpere, de ziua lor, și câte-un strung!

Asta e! să vedem ce iese!

Ne-am apucat să studiem ciudățenia aia mititică, pentru că strungurile erau relativ mici, ulterior, am văzut strunguri carusel, cât turnul Primăriei! Le-am pornit, și, cum avea cuțitele puse, ne-am ales din stiva de materiale, ce-am crezut că ne place! Și ne-am apucat să stricăm cuțite! În timp ce maistrul se prefăcea că nu ne bagă-n seamă! (Asta am constatat pe durata practicii, că nu-i scăpa nimic, ne făcea observații, fără să ridice ochii din ziar, începusem să bănuim că-și făcuse găuri prin hârtie, ca să ne vadă!)

Mi-a revenit ușoara sarcină să sparg ghiața - am rupt cuțitul în vârf! Șmecherul de maistru a auzit, dar s-a făcut că lapovițează! Mă duc la el și-i spun ce-am pățit, la care îmi răspunde: Și de ce vii la mine? V-am spus să aveți grijă, că n-am cuțite prea multe, sunt numărate, v-am spus?! Du-te și ascute-l, ai deasupra polizorului cum trebuie să-i faci unghiurile!

Am tot polizat, până mi-a rămas un vârf, mic, din pastila vidia! Abia atunci a venit și l-a ascuțit el, DAR SĂ FIE PENTRU ULTIMA OARĂ!

Nimeni n-a mai îndrăznit să se ducă cu ceva, la el, iar eu m-am specializat în ascuțit cuțite!

Săptâmâna următoare, când am pornit strungul, s-a urnit nițel, apoi - pauză, nici un  semn de viață! Am verificat legăturile electrice, erau la locul lor! Ce naiba are? Mi-am luat inima-n clanță și m-am dus la cititorul de ziare! A ridicat ochii și m-a întrebat:

-   Ce vrei? Să-ți dau cu strungul în cap! asta vreau! L-ai desfăcut, să vezi ce nu e bine? Mama mătii, de tembel, tu crezi că eu am avut, când eram mic, strung, să-l  desfac, când vroiam?

Și-a băgat nasul în ziar, așa că am rămas, ca prostu-n gară, după plecarea trenului, să mă uit la el! Și pentru că pauza se prelungea, m-am întors la locul meu! S-o creadă el că-s prostul lui, nu mai fac nimic, trebuie să mă ajute!

Cred că-mi făceam iluzii degeaba – nici nu s-a sinchisit! Așa că am chemat un coleg, am dat jos chestia aia, care se chema electromotor, și am găsit, spartă, cupla dintre axul motorului electric și axul de angrenare! M-am dus iarăși la el, dar m-a trimis să mă descurc - Ce crezi că trebuie să faci? S-o lipesc la loc! Atunci, du-te la  atelierul de sudură și sudeaz-o!

Ce să fac?!? 

Până la urmă, m-am dus cu un coleg, unchiu-său era maistru la sudură, ne-a sudat piesa, a trebuit s-o polizez, că arăta ca un pandișpan! Am montat-o la loc și am dat drumul la strung, aveam normă zilnică și rămasesem în aer!

Maistrul ridicase ochii din ziar și-mi aruncă - Vezi că te-ai descurcat?

La sfârșitul practicii, ne făceam normele și ne distram, făcând tot felul de prostii artistice! Nu ne zicea nimic, nici măcar să nu mai stricăm oțelul, pe care, am mai aflat, și-l procura cu greu, pe barba lui! Ne învățasem și cu programul, nu mai făceam figuri, că ne trezim devreme!
        Atunci am învățat că, la locul de muncă, când pleci, lași curat! Lună! Și că, dacă vrei să-ți funcționeze scula, trebuie s-o ții curată, s-o respecți! Dacă vrei să fii respectat!

La fel  e și astăzi - nu mai sunt clase de strungari! Și chiar dacă ar fi, nu ar fi strunguri! Mici, mari, obosite sau lălăi, ceva pe care să înveți! S-a modernizat învățământul - pe hârtie! Practica - în microîntreprinderi, dar astea nu prea sunt și n-au timp să pregătească maimuțoi, cum eram noi, atunci!  Se cere experiență, dar asta nu se capătă la păcănele!

Noi, nostalgicii, am învățat ceva! Poate de aia gândim, cu nostalgie, la siguranța locului de muncă, din comunism! Tinerii de azi n-au nici măcar un maistru nebun, de deștept, cum am avut noi! Care ne-a învățat să gândim și să ne descurcăm, fără să furăm sau să dăm, cuiva, în cap! A fost greu, va fi greu, viața nu e tocmai ușoară, e un prost cel ce-și închipuie laptele și mierea,  doar pe ulița lui!

Șefu’! nu-i așa că ai uitat cum dădeai cu sapa, dar nu vrei, de unde ai ajuns, să fii nostalgic?