PROSTIA E GENETICĂ?

    E o întrebare retorică! N-o luați în seamă! Face parte din peisaj!

   Numai că e greu să separi prostia, de bunătate! Sau de dragoste de oameni! Sau de înțelepciune, sau de înțelegere! Nu mai vorbim de soră-sa geamănă, răutatea!

   Nu mă mai miră nimic, poate că ne mirăm de ce oamenii, în era roboților de bucătărie, sunt, încă răi!  Din nimic, respiră răutate! Fără motiv!

   M-am liniștit - așa a fost dintotdeauna! Mă lupt de câteva zile, cu o carte, „Labirintul”! Mi-a reamintit de războaiele religioase, care aveau nimic religios în ele! Mascau doar interese meschine și făceau victime! Multe victime, mulți nevinovați! Unii, chiar credeau în ceea ce-i ducea la moarte! Pe fundul creierului meu, ultimele părticele de materie cheamă, la înțelegere, noțiunea de om religios! Nu mai vorbesc de om sfânt, e prea mult, Preasfinte!

   Și, totuși, de unde atâta răutate și prostie? Să fie din educație sau ne naștem cu ele?

Destul cu vorbele jignitoare, omul e stăpânul Pământului! Bine că nu și al cerului, deși așa crede el! Privesc în jur și, zilnic, mă-nfior! De mine însumi, ce fiară pot să fiu! Noroc că văd, tot zilnic, oameni de gips! Aud povestiri, despre care cred că sunt din alt secol! De fapt, astea, din alt secol, plac la mătușa cu gurgui și la țugulanul cu papion! Iată  o poveste de  din ziua de azi:

Și cum dragostea e mare și, pe ea, în… dinți, o doare, cei doi tineri iubăreți au mormâit DA!-ul obligatoriu, să nu-i bată nașii și socrii, că se opun! Apoi, au lins sare, fericiți, nu multă vreme! Pentru că, după un principiu împământenit, întro căsnicie nu trebuie să fie relache, ci doar stronțobulibăneală! Nici eu nu știu cum se traduce, dar știu ce înseamnă! Și cred că nu-s singurul! Rudele știu chiar mai bine, doar pun umărul!

Deoarece vechea mireasă s-a prins că nu-i la cardiopatia ischemică, a soacrelei, nu s-a lăsat  până nu l-a smuls, cu tot cu păr, pe Mohican, din culcușul matern, chiar cu riscul de a fi otrăvită! Mutatul cu chirie nu dus doar la liniștea dinaintea furtunii, ci și la apariția unui bebeu, de gen feminin. Spiritele nu numai că nu s-au domolit, potolit, ogoit, ci, mai mult, s-au monolit, datorită sufletului de piatră, al soacrei, în corespondență cu un creier mititel, al fiului ei! Chiloțarul, mare amator de păcănele, nu numai că nu dădea bani acasă, (oricum, îi dădea în altă parte!), dar nici nu suferea de foame, pentru că mânca la mă-sa! Și cum foame nu făcea, nici nu știa ce-i aia, o lăsa în grija altora! De exemplu, a fetiței lui! De nevastă-sa, nici sub unghia mică, de la piciorul stâng, nu-l durea! Salariul ei, jumătate din cât câștiga cretinul ortodos, nu ajungea nici pentru cheltuieli, fiind drămuit de păcănitorul – șef, de nu mai rămânea mare lucru, din nimic!

Biata femeie i-a mai sărit la beregată, dar ăla avea studii făcute la Piatra Craiului, nu a ieșit ceva din beregata lui, fiind ocupată de câlții ce-i păstra în cap! Punem la socoteală și bătaia! Văzând că nu-i rost de făcut casă, cu turbatul, i-a cerut să aleagă - ori pleacă ea, ori pleacă el! Abia când a văzut că ăla tace, nu pleacă, și se mai trezește și cu fata de 4 ani, la muncă, unde o gonise drăgăstosul tată, și-a luat bocceluța și s-a dus la ai ei, unde și-a găsit liniștea! Temporar! Pentru că zgubiliticul s-a dus după ele și tot s-a miorlăit, până  ce dama a cedat și s-au întors la păcănele! A crezut cineva, că lupul își schimbă freza?!? Mare greșeală!

Nu trecură multe luni și chiriașul lor ascultă chemarea inimii sale și, când mama și copilul s-au întors de la școală, au găsit doar cuiele-n pereți! Frigiderul, plin cu de toate, de la părinții ei- duse! Masă, scaune, mobilă diversă - cărate! Doar patul rămăsese, să aibă copilul unde dormi! Televizor, laptop, telefon, nu le trebuiau, copii nu se joacă cu asemenea lucruri, care sunt pentru cei mari…!Ah! a mai lăsat o pulpă de pasăre, cum să ia totul? Și copilul ăla trebuie să mănânce ceva, nu-i așa?

Au aflat că s-a dus la una, pe care i-o tot vâra pe gât mumă-sa! Dame fine, la dame fine, trag!

Divorțul a aranjat lucrurile, mama luând copilul! S-a trezit cu somație pentru creditul făcut, să-și pună soacră-sa gaz! Păcat că nu l-a pus unde trebuie, scăpa lumea, de-o gaz-elă! Cu chiu, cu vai, a scăpat, cei de bancă au recunoscut că nu-i ea beneficiarul, așa că a rămas creditul, la el! Bucurie mare, cu oftică pe măsură!

Păcănitorul s-a apucat să zvonească, precum că dama a fugit cu un altul, pe care, apoi, l-a părăsit! Lumea, capabilă să se bucure de orice prostie cu ghivent, a crezut! Și eu am crezut, până când femeia mi-a explicat că, dacă era așa, ea neavând  casă, un salariu ca lumea și mai era și fugită de-acasă, nu avea nici o șansă să-și ia copilul! Corect, la asta nu m-am gândit! Recunosc că sunt mistreț!
   Din simpatie, păcăniciul nu s-a lăsat, până când nu s-a trezit cu un ordin de restricție! L-a mai domolit, a putut să-și reia vechile obiceiuri!

Fosta nevastă se mai întreaba, ca toți divorțații, ce naiba a pălit-o, să se mărite cu el! Nu se mai întreabă asta, de mult, între timp și-a găsit un om, cu care fiică-sa s-a împrietenit! Au, deja, cinci ani, de când sunt împreună, și nu s-au certat o singură dată! Ieri îmi spunea că, în acești ani, au reușit, împreună, să cumpere un apartament! În rate! Au mașina lor și se înțeleg! Fata nu vrea să-și facă  temele decât cu prietenul ei, tatăl vitreg! Cu care joacă Fazan, pe pedepse! Cu tatăl ei natur, se întâlnește! Pentru ea, el a rămas doar fazan!