SPĂLAŢI-VĂ PE CREIER!

Spălați-vă pe creier! Am ars, astăzi, arhiva!

Tot ce-a fost mai boulean, și crud, astăzi, am ars!

Miroase a rugină, a scrum și a prostie,

A rumeguș, a plagă,  a scutec, a vinars!

Am pus, deoparte, file, din cronică de piatră!

Pe ele, așezat-am nutreț și poloboc!

Mă duc, acum, la moară, să cern făină neagră,

Și să mai cer, din ceruri, un dram de nenoroc!

Stropesc, cu apă vie, mormanul, în ruină,

Sub care zace noaptea sfârșitului de sec!

Aștept, dintro secundă, să țipe, iarăși, gaia

Și cu o izmă creață, aș vrea să mă înnec!

Mi-am pus, sub pernă, calea!Și dulcele destin!

Sub roata morii moarte, a vremii devenire,

Am așternut uitare! Și caut de aproape

Să văd, ce-a rămas, din dulcea omenire!

Spălați-vă pe minte! Să fie doar dulceață!

Uitați că măiestria-i pitită sub bazalt!

Dar nu mai puneți suflet, la dulce legănare,

Că n-avem bani, de vise! Nici crez, către înalt!

Ne-au căptușit, dușmanii, cu zborul frânt, din fașă!

Ne-au dat să lingem sare și să dorim, postum,

Să ne spălăm  pe creier! Și să curtăm obida

În loc să râdem aspru și să pornim la drum!

Nu cred că neuronii sunt frații lor de cruce!

Nu cred că n-a rămas un strop de cutezanță!

Mai cred că amintirile sunt  foarte bine ascunse!

Și vreau să cred, tot timpul, că tot mai e speranță!