NOAPTEA VRĂJILOR ȘI A VRĂJELILOR!(I)

NOAPTEA VRĂJITOAREI!

   E cineva care nu a încercat gustul hazardului, al necunoscutului și al minciunii? Nu! nu mă refer la politică, am jurat să fac abstracție de subiectul ăsta, deși nu cred că am să PUT! POT!

   Întreb și eu, din reflex, dacă nu vă dați pasiențe, nu vă duceți să faceți o partidă de ghicit, în doi, sau nu vă benoclați, în grup, în fundul unei cești de cafea, prefăcându-vă că vedeți un film 3D? Cu cruciulițe, capete de măgar, cozi de șarpe, aripi de vasilisc și firmituri de cozonac? De la ultima pomană!

   Ceva, ceva, ar exista, dacă, la unii ghicitori, n-ar lipsi cu desăvârșire! Experiența în domeniu mi-a dovedit și contrariul, că nu tot ce scrie pe fund, e de băgat la cap!

   Să vedem cum stau faptele răspicate, cu duhurile rele, am un caz în familie, e secret cine, care se joacă de-a vraja-mării-în-colțul-gării! Nu știu cât a investit în afacere, dar știu că oamenii îi exagerează puterile, așa e când întâlnești necunoscutul, când nu înțelegi ceva, ți-e cu morcov, de acel ceva!

   Bătrâna vrăjitoare era supărată, fusese constipată toată noaptea și, spre dimineață, îi mai reveniseră culorile în obraz - galben turbat! La 08.15 avea prima clientă, Sinica, iar ea, acum, avea nevoie de un furazolidon! Și cum laxativul nu putea fi folosit pe post de cafea magică, făcu, repede, o cafea, folosind ceaiul de mușețel, preparat de seara! Clienta, femeie trecută de prima tinerețe și de primele 12 avorturi, bău în grabă porția sa de cafea, fără să țină cont de gustul ciudat, apoi întoarse ceașca, cu roțile-n aer, așteptând să se scurgă zațul și să se limpezească soarta cea crudă! Maestra vrăjitoare se foi neliniștită, diavolii care o chinuiseră az-noapte dăduseră DELETE la cutia cu amintiri despre clientă și-i era ciudă că nu zippase nimic! Singura soluție era s-o mai tragă de limbă, coana clientă fiind mare specialistă în gura mahalalei, dar ceva mai ermetică, în ceea ce o privește!

   -Ai avut vreun semn? o chestionă atât de subtil, încât motanul negru și chior, de pe pat, ridică capul, foarte mirat - i se ridicase părul, ca la perie, de atâta finețe lingvistică! Motanul privi semnul crucii de pe obrazul femeii, semn că dormise, ca lemnul după sobă, cu cruciulița de la gât, pe pernă, contrar afirmației că nu mai are somn de ceva vreme!

   -Nțțț!veni răspunsul laconic, făcând-o pe ghicitoare să simtă, din nou crampele! - Muta naibii! acum a apucat-o muțenia!

   -Bărbatul ți-a venit acasă, așa cum ți-am spus? o anchetă, din nou, ghici-ghici!

Motanul se răsuci cu fața la perete - nu putea suporta atâta subtilitate! Și, în plus, data trecută, i se spusese contrariul, că nu mai vine mutălăul, acasă! A dat de fustă scurtă și minte - așișderea! Că să vezi, ce poate face o mâncare înăcrită, dă afară și ținerea de minte!

   Femeia tresări - nu-și aducea aminte să fi auzit așa!
      -Dar nu ai văzut că vine!

-M-am uitat mai târziu, după ce ai plecat! o scăldă ghicitoarea și transpirația năpădi rochia ei neagră, demodată, ce o făcea să semene cu o cucernică călugăriță! (ferește, Doamne, de diavol, în biserică!)

Supărată că nu mai aflase nimic, plus că unele mațe își reîncepuseră concertul în Fa! Dă-i fa! Sole!, ghicitoarea întoarse ceașca și privi înauntru, unde nu văzu nimic, decît semințe de mușețel și o urmă de ruj! Se prefăcu încântată de priveliștea cu mormoloci, cu spume la gură, din ceașcă, făcu o față serioasă, și se apucă de spus prostii:

-La drum de seară, bărbat cu ochi căprui (Sau verzi, sau gri – petrol!), îți vine la așternut, da’nu-i Ghiță, bărbată-tu! (Cine pupăza mea o fi? se întrebă  Sinica, luând-o căldurile de vară, fierbinte!) E cineva pe care ai avut drag, în tinerețe, te-ai iubit cu el, dar n-a fost să fie! (La toate proastele și la toți proștii, li se întâmplă asta, dacă se apucă de iubit, de mici!) Ghiță e aici, cu roșcata tâmâioasă ( Care roșcată și care, tămâioasă, parcă era blondă și necoaptă?) (Care o fi Ghiță, că am, aici, un Mihai și-un Costel, nici urmă de Ghiță, poate-i porcul, de Crăciun?)

   Un spasm răsuci măruntaiele ghicitoarei, exact în clipa când, din mărinimie, vroia să spună că va fi bine! Așa că, în loc să spună ceva frumos, se auzi strigând:

   -Oh! Doamne, nuuu!

   Clienta se înverzi,  dând spre verde - crud, speriată că se dezvăluie cine știe ce dezastru! Nu avea de unde să știe că maestra se chinuia să-și țină picioarele sub ea, ca să nu-și trădeze trăirile! Vrând – nevrând, să nu-și piardă din prestigiu, se grăbi să termine cât mai repede, așa că mitralie ghicitorile:

-După două puncte, nu alea de la muște, Ghiță vine acasă și totul va fi bine, veți mai face un copil! (După menopauză? Minune dumnezeiască!) Așa că, în casă, veți avea belșug sporit, cu mai mulți porci! Vor veni bani mulți, de undeva, stai să mă uit în dreapta, de la o femeie de ghindă, cred că e regina Angliei! Pune degetul aici, înăuntru, și apasă! Nu pe candelă! Așa, acum se vede mai bine, moare putoarea aia brunetă, ce-l ține legat, cu nouă lăcate, pe Ghiță!( Care brunetă? Da’ bine că scap de ea!) Copii, bine sănătoși! Nepot nou, peste 10 luni! Și-acum șterge-o, că-ți ajunge, că și mie-mi ajunge!

Femeia plecă bucuroasă, de mult nu mai primise așa multe vești bune, deodată! Și toate se potriveau cu dorințele ei! Să dea Domnul, sănătate, la buna ghicitoare! De emoție (și din cauza ceaiului de mușețel!), simți că trebuie să se grăbească, trebuie să sărbătorească! Iute, acasă!

Numai că buna ghicitoare nu se afla sub oblăduirea Domnului, ci cu totul sub alt acoperiș! Sfârșită de atâta muncă, ca și din alte cauze, mai precise, se mira cum de  putuse să fie așa proastă - cum de nu văzuse ieri seară, în cafeaua ei, ce-o paște? Și-ar fi făcut un ceai!

(Va urma!)