FERICIREA, ESENȚĂ DE CE - AI!

ă

      În urmă cu vreo 15 ani, când necazurile băteau, cu furca, în ușa mea, noțiunea de fericire era una abstractă! Deși ne place să credem că soarta e nesimțită și are ceva, de împărțit, cu noi, ignorăm că, s-ar putea, ca, la nenorocirile de pe capul nostru, să fi contribuit, substanțial, tot noi!

           Vai! Ce ne place să privim fapte, care ne ung pe suflețel, mai scăpăm și-o lacrimă - două, chemăm, la bârfă, și câteva alte ființe deznădăjduite, de! de ce să ducem povara tristeții numai noi, o mai împărțim și cu alții? Dacă nu ne-o pasează, mai repede, ei, nouă, pe-a lor!

            Singurătatea sisifică, de a-ți purta beleaua pe umeri, la nesfârșit, poate fi, astăzi, ușor de evitat - te duci la psiholog! Nu la psihiatru! cum greșit, se înțelege! Sau la amândoi, că nu-i nici rușine, vorba cântecului, decât nebun, la spital, mai bine în patul tău, șacal!

            După cum am mai amintit, eu, unul, am apelat la un piho-pupu! Cu precizarea că nu toți psihologii, sunt și profesioniști, am cunoscut și o psiholoagă nimfomană Eu, mai puțin,  doar la psiho, alții, destul de mult! Profesionistă! De aia tot mestec, eu, moloz, să nu generalizăm – în fiecare profesie, există oameni și personaje de operetă, nu blamăm profesia, din cauza unui păduche! Să-i lăsăm pe păduchi, să se mănânce între ei!

            Deci, vizita la psiholog (nu la nimfo) mi-a adus niște foloase – am început să mă înțeleg, mai bine, cu mine! Trecând peste amănunte intime, nu uit  ce vreau să subliniez – m-a întrebat ce e fericirea! Eu, bătut în cap, m-am ambalat - casă, mașină, copii sănătoși, carieră, gogoși cu gem!

            -Fals! mi-a scurtat coada la cotoi, să nu intre gerul în casă și să vină pinguinii.- Fericirea este ceva simplu - să vezi o picătură, cum cade! Zborul unei păsări! Un răsărit, sau apus, de soare! O frunză care cade! Frumusețea unui curcubeu! Mărunțișurile fac fericirea!

            Seara, pe când mă uitam la un film, o dramă cu Antony Hopkins, să plângă pietrele, nu alta! eu căscam irisul la acțiune, când nevastă-mea spune:

            -Ce cascadă frumoasă!

M-am uitat în jur, n-am văzut nicio cascadă!

Era una, în film, pe care eu nu aveam cum s-o văd, era pe partea nevesti-mii, în timp ce eu eram pe partea cu filmul!

Noaptea, târziu, mi-am amintit de cascadă și de noțiunea de fericire! Și am înțeles că, pentru fiecare, fericirea poate fi în alt mod! Nu e obligatoriu să fie, pentru toți, la fel! Pentru unii, fericirea lor este să facă rău la alții! Să domine și să distrugă!  Să urăscă și să-i facă pe ceilalți să se simtă sclavi! Lumea lor, este o lume a învingătorilor! Lume care nu există, pentru că, dacă există învingători, există și învinși! Și nu întotdeuna ești, doar tu, învingător! O mai iei și-nas!

Pentru majoritatea dintre noi, lovitura la țurloaie e urmată de replica: - EȘTI INVIDIOS!

Întro discuție cu un cineva, m-a mâncat limbarița să-i spun că mie, viața mi-a dat, din plin, greutăți! Dar că nenorocitele de greutăți m-au făcut mai vioi, mai atent și cu mintea acasă! Fără nici o umflare în pene, i-am spus că, dacă nu mi-a dat nimeni, nimic! nu înseamnă că nu trebuie să mă descurc! De ce să cer  de la părinți, să-mi dea de toate, dacă nici ei n-au avut și nici n-au? Să-mi dea, mie, Domnul, sănătate, să-mi fac singur!

S-a uitat la mine, ca la felul pai’șpe, zgâriat în auz, de vorbele mele, el și nevastă-sa nici nu stăteau acasă, munceau toată ziulica, văitându-se că tot ce fac, fac pentru copii! Care copii, erau alcoolici, tocmai pentru că tânjeau după afecțiunea părinților, plecați să muncească! Lanțul slăbiciunilor!

-Nu crezi că ești invidios, că nu te-a ajutat și pe tine? mi-a aruncat, cu ciudă, din mistrie. - Îi judeci pe alții, doar pentru că nu poți fi fericit!

Fantastică socoteală! Să crezi că unul e mai nefericit decât tine, doar pentru că nu suferă de aceeși opinie! M-am abținut să nu-l întreb dacă fericirea lui nu se reduce la tabieturile sale - schimbatul mobilei și a electrocasnicelor, la câțiva ani, odată cu gresia și faianța! Mersul la tratament, anual, două săptămâni, de! a muncit o viață-ntreagă! Copiilor, BANI! Că dacă le dă bani, toate sunt rezolvate! Inclusiv alcoolismul! Persoana era fericită! În felul ei!

-Bă, tu ești invidios că nu poți să bei! sare câte unul, lovit în gambe, de vodcă și coniac. Ghinion, pot! Dar nu mă face fericit!

Pe cine ar trebui să invidiez, pe unii care nu se mai satură de făcut prostii? Sau pe cei care au prea mult și nu mai pot să ducă?

Îi invidiez pe cei mai sănătoși ca mine, pentru că nu mai e nimeni sănătos! Și-i invidiez pe cei care nu sunt invidioși!

Fericirea e floare rară, când nu poți s-o primești în sufletul tău! Celelalte, sunt doar simple paleative! Surogat de fericire, cu frișcă! Parfum de fericire, cu esență de scaieți!

Eu sunt fericit - când scriu! Chiar dacă nu pare așa! Simplul fapt că existăm, ar trebui să ne facă fericiți! Până și ura altora poate constitui un motiv de fericire – nu suntem singuri! Ci doar invidioși! Că viața e scurtă!