miercuri, 13 decembrie 2017

MELALACOOLIE, DULCE NEBUNIE!

Mel-alcoolie, dulce nebunie!
De cap, îți faci! Și-mi faci un rău și mie!
Că mă trezesc, mereu, cu capu-ntre picioare!
Mă doare rău, că limba-n gură-mi, moare!
M-am apucat  de-o lună, să curăț polobocul,
Că îi venise, în sfârșit, și prostului! sorocul,
Să fie curățel, cosmetizat, puțin frecat!
Așa că, peste ziuă, eu iar m-am îmbătat!
De  luni, de ani, n-am mai făcut așa!
Adică n-am mai... lins butoaie! Nu-i ceva?
Prin viață am trecut, ca vântul, prin Fanar,
Dar n-am uitat... să ling și ultimul pahar!
De  mic, dormeam în beci, ca  zăpăcitul!
De frică să prind, treaz, și prânz, și asfințitul!
Am cam îmbătrânit și nu mai duc la gură!
De fapt, sunt melancolic, când dau de băutură!
În rest, sunt cald ca pâinea, și dulce, ca scorbutul!
Nu-mi trebuie alean, că-s frate cu... băutul!
Pe mine se bizuie, mereu, doar cârciumarii!
Și rude-mi sunt, cu miile, doar unii - ospătarii !
O singură dată am fost treaz! Și-am dat-o-n bară!
La cârciumă ajunse-i, în loc s-ajung la gară!
Odată am vrut să iau un avion! N-a stat!
Era puțin neclar! Și, zău, că m-am împiedecat!
De multe ori, am vrut, din suflet! să caut să lucrez!
Vreau  doar ca barman! De nu, sunt apt doar să șomez!
Mă-nsor din fiecare luni! Iar marți, sunt divorțat!
Ajung în zori, matol, murdar, când ea a și plecat!
Mama mi-a zis, șoptit, că vinovată-i ea!
M-a înțărcat cu vin, că țuică nu găsea!
Care e prostu’ ce spera, că, în oliță
Eu căutam un șpriț, și nu o vodculiță?
La școală nu am stat, că n-aveau beci!
Fără o troască, ce să-nvăț?! E nașpa, deci!
M-au decretat, în taină, că-s stâlp de cafenea!
Pe naiba! Vreau un whiskey! Eu mor, când beau cafea!
Și au trecut anii! Frumoși! Cu ei, un tren cu rom!
Mă pensionez la iarnă, că sunt, desigur, om!
Numai c-ar fi ceva problem! Mai mică, delicată-
În loc de pensie, doresc să-mi dea ...o drojdie uscată!
Sau, poate, vermut, cu bere și cu mici!
Mai vrei o gură?  Nu fi...! Ia, neică, de aici?
Pe vremuri, din astea,  răsfățate, unde e lumea fină,
Nu poți decât să bei, de-a surda! tequila,... cu stricnină!
M-apucă, din străfunduri, iar, melancolia!
O damigeană dublă! Și gata! bucuria!
Mă legăn ca o barcă! Dar nu o fac de oaie- 
Urez la omenire MULȚI ANI !
( ȘI TREI BUTOAIE!) 

Niciun comentariu: