Pierduți, în veci, în planul ideal
Și tropăind, cu sârg, în cel real,
Manifestăm dezinteres pentru vorbire,
Căzând în cursa-ntinsă de orbire:
Amestecăm cuvinte, la-ntâmplare,
Fără să știm ce-nseamnă fiecare!
De - aceea se mai crede, că “sarma”
De la sarmați este luată, nu-i așa?
Și că năpârcă înseamnă om de seamă!
Că zimbru vine din limba romană,
Nu din latină! Sau din dacă! Și-i urât!
Uitați ce-am hotărât - să vă-ntărât-
Vreau să vă chinuiesc cu vorbe
neînțelese,
Din limba strămoșească, strict, culese!
Așa că astăzi, tot nu aveți ce face,
Vă plimb, cu precădere, prin vatra limbii dace:
Cu ochii de culbec, făcut-am năsărâmbă,
Din zăr și din custură, o judecată strîmbă!
Am acățat o bortă, întrun bordei mai
ortoman
Să-mi amintesc de traista umplută de-un cioban!
Un ghiuj mă amețeste, doinind despre o glie,
Pe-un curpăn dezgolit, se-nfoaie-o ciocârlie,
Dă ghes o ghionoaie, ce leapădă urdoare!
Cu ochi de viezure, privim la ce ne doare -
Ne mână Aghiuță, să scuturăm grumazul,
Să ne cinstim și neamul, să ne cinstim obrazul!
Un sîmbure stingher de veșnicie ne dezbară
De apriga genune, în care ne coboară!
Se gudură mosocul, și-o droaie de dulăi
Dărâmă, printre ghionturi, pe cei ce-s nătărăi!
Din caierul de vremuri, cruțăm zestrea iutacă
Cătăm să ne-ntremăm, vorbind și-n limba dacă!
Mă tem că am vârât, parșiv, limbă străină,
Dar, data viitoare, cinstesc limba latină!
Sunt curios, ca mâța curioasă, care moare -
Care cuvinte folosite, din dacă,
provin, oare???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu