Că n-am ascultat de tine!
Tu m-ai sfătuit, măi mamă!
Să nu mai cobor din ramă!
Că eram, a ta, icoană-
Nu o simplă panaramă!
Cât eram de grațioasă,
Eu mi-am dat și foc, la casă!
Mi-am dat foc, și la “valiză”,
Mi-am vârât deștele-n priză,
S-ajung divă mare,-n teică!
Nu o simplă teleleică!
Acum stai, te-apucă frica -
M-am mutat în Costa Rica!
Și mi-e dor, tare, de tine,
Când mi-aruncă-n cap măsline!
Mamă! ce vremuri au fost,
Când credeam românul, prost!
Mă-mbrăcam doar la Paris!
Și stăteam în Paradis!
M-am frecat la ochi, la nas,
Și tot șmecheră - am rămas!
Temporar, mintea - mi asudă -
N-am hârtie pentru budă!
Dar nu-i bai, că bădișorul
O să vină cu tractorul,
Să mă scape iar, și iar!
Că n-o fi, din nou, măgar!
Mamă, mă apucă dorul
De-unde mi-a călcat piciorul!
C-am lăsat, să le stea-n rânză,
Doar piscine! Și o frunză!
Ho! glumeam cu cea bătaie!
Lasă bicul, jos, mamaie!
Că mi-e sufletul uscat,
De atâta măr stricat!
Roagă-te să fiu, iar, Doamnă,
Că-i nasoală astă toamnă!
Să n-ajung hrană la câini,
C-am dat țeapă la români!
Am să-i dau, pe toți, pe gușă!
Eu nu-nțepenesc pe tușă!
Și cât gură am, mai mare,
Fata ta, treabă, nu are!
N-o să-mi fie, deloc, frică!
Mă pricep la... treaba mică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu