„CĂUTĂM BUFONI!”

Anunțul ne-a luat  prin surprindere - noi aveam maimuțoii noștri și fără bufonii de profesie! Cum adică, se caută bufoni? Da’ ce? până acum am avut îngerași, pe post de mascote? Auzi – “Angajăm bufon, absolvent de liceu, care să intre pe gaura de la covrig. Informații, la covrigărie!”  Păi, mai e vreun absolvent de liceu, care să nu fie obez? Că intră în șomaj din ziua când vine de la mare, după bac!  Și are absolventul, cu covrigăria, cum are cu prefectura! Și de când avem noi școală de bufoni? Bufonii noștri sunt renumiți prin toate colțurile și găurile lumii, nu le trebuie atestat profesional! Sunt mari, dom’le, mari bufoni!

E o rușine, totuși, să spui că avem bufoni! Școala, la noi, scoate numai genii! Numai că geniile noastre nu se pot șterge la nas, nu avem suficiente cadre didactice calificate, multe sunt bufoni de școală veche! Vedeți, aici se găsesc bufonii, printre intelectuali, nu printre clasa nemuncitoare!  Căclasa muncitoare, muncește, nu bufonează! E drept, avem mulți meseriași, dar nu sunt simpli bufoni, ci doar bufoni cu ștaif - nu știu să facă decât jonglerii cu răbdarea noastră! Jongleri, din ăia care te duc cu preșul - Am multe programări, abia la anul, și la mulți ani! vin pe la mata! Au avut grijă capii bufoneriei române, să ne lase fără forță de muncă! Mulți dintre cei rămași sunt niște farsori, nu bufoni, că ne-ar face să râdem, nu să plângem! Să plângem pe banii noștri! M-am cam săturat de exhibițiile unora, nici treabă nu fac, nici n-au haz, ne fac și de râs!

Moda bufonilor la români nu-i nouă, ci-i zece! Pardon! veche! Nu vedeți câți bufoni ne conduc? Li se limbă - plimba-n gură și se scarpină - n untură! Cum să nu te amuze, când Primul Bufon folosește bâlba cu un succes incredibil? Râzi cu lacrimi, îți trece supărarea, uiți că are copilul, meningită! Ce nu-mi place la domnia sa, este că nu vine cu bancuri noi, cum face tanti Olguța! Bre, femeie! mata n-ai internet, DEX, PEX și CEX? Scoate, naibii, hârtia și citește corect! Cu toate că un bufon respectabil folosește hârtia numai întrun singur scop, așa să știi!

Deci, să vedem - cererea cea mai mare pe piața muncii, o au bufonii! Că multora dintre români le place să spună prostii, și să mai și râdă, la urmă! Ce bine a mers poanta aia, cu autostrăzile! Sau aia, cu creșterea economică! Ha! Ha! Ha! Cu mărirea etapizată, a pensiilor! Au bufonii ăștia un stil, nu le scapă nimic! Și nici nu trebuie să fie serioși, când mint - în asta constă farmecul lor!

Ce nu-mi  place, este că n-au tichie cu clopoței! Tichie de mărgăritar, au! Clopoței, nu prea, i-au donat pentru clopotele pe care le trag la Catedrala, Neamule! Zdrăngănitul clopoțeilor avea, odată, rolul de a anunța prezența bufonului! A nu se confunda bufonul, cu nebunii ăștia palavragii, cărora nu clopoței le zdrăngăne-n cap! Nebun, bufon, mare diferență, n-ar fi! Dar cred că mai nebun e ăla care se ia după bufoni, nu după oameni serioși! Că oamenii serioși stau acasă, nu fac gimbușlucuri prin Palate! Uite! am încercat să aclimatizăm și-un bufon străin, dar nu ne-a ieșit pasiența, poantele lui sunt rare și răsuflate! Ghinion!

Fiecare om de stat, căută bufon! Să nu mai râdă de el mulțimea! Să râdă de bufon! Plus că fiecare ocupa cele două funcții, confundându-le, pe bani puțini! Se ia bufon și se împart banii! Fiecare cu nebunul lui! că doar n-or fi nebuni, să - și arate nebunia! Dau vina pe bufon! Până și femeia de serviciu de la spital, și-a luat un bufon! Să nu mai râdă pacienții, de ea!

Ce ne facem, însă, cu edilii noștri? Că ei au nevoie de mai mulți bufoni, decât normalii! Să aibă cine să-i încânte, când lucrurile merg nasol! Ca să nu mai vorbim de alte capete luminate indecent, ăștia de câți bufoni au nevoie, să fie realeși? Hm! fiecare cu nebunii lui!

Am aplicat și eu! Vreau un post de bufon la vreun șef al meu! Deși concurența e acerbă, toți rânjesc când nu trebuie! Dacă tot sunt numai petice colorate, și-s pus pe poante, de ce să nu-mi schimb statutul? Și-așa simt că toți râd de mine!

Până acum, sunt dezamăgit – în mod politicos, mi s-a atras atenția că fața o am de bufon, dar sunt prea serios pentru vremurile astea! Încep să am îndoieli, oricât mă schelămbăi, parcă sunt castravete la oțet, nici eu nu mai râd de glumele mele! Poate că nu-s glume, de aia nu se râde la ele! Și, poate că nu sunt nici eu bufon! Cum nu sunteți nici voi, de aia vă merge rău!