CANDELA...!

Baba Despina se sufoca de draci cu limbile scoase pe umăr – iar o apucase pandaliile pe baba Anicuța! Picătura care i-a bortelit paharul plin e, de data asta, mâța babei Anicuța, mare căutătoare între ale motanilor din cartier! Și cum baba Despina avea probleme cu splina, nu cu sexul la mâțe, îi pusese gând rău stăpânei, cu care se certa de vreo câteva decenii, plus sau minus, câțiva ani.

Toate încercările de pînă atunci se terminaseră lamentabil - Anicuța, în loc să se stafidească, ca să intre în rândul sfintelor, mai degrabă se rumenea, aidoma unui măr de soi, învelit în ceară! Zoaiele aruncate în fântâna ei, de către iubita ei Despina, în loc s-o topească, de la soda caustică, i-a făcut un bine, nu i-a mai găsit doctorul nici nisip la rinichi, nici pietre pe ficat. Bidonul cu ulei, aruncat în fața porții Anicuței, nu numai că n-a făcut-o să alunece și să-și rupă gâtul, ci a ajutat-o să prindă hoții de lemne, care și-au rupt picioarele. La care s-a adăugat și posesia bidonului, baba Anicuța având nevoie de unul, pentru motorina cu care își aprindea focul, iarna! De-ar fi știut Despina câte rugi de mulțumire ridicase Anicuța, în cinstea lui ăla care i-a dat bidon, zău că-și dădea foc la casă!

Cînd cu cutremurul cel mare, baba Despina n-a prididit cu rugăciunile, în timp ce se chinuia să rostogolească ditamai bolovanul, care urma să dărîme bordeiul Anicuței! Numai că acesta s-a rostogolit până la nuc, care i-a schimbat traiectoria, așa că porcul de 130 de kile, al tușei Despina, a fost singura victimă a cutremurului, iar cotețul dumisale, singura ruină!

De multă vreme Despina clocea tot soiul de gânduri ucigașe, dar, cum puterile o cam părăsiseră, niciun plan nu putea fi pus în aplicare. Ajunsese la capătul puterilor, mai ales când o auzea pe Anicuța cântând prin grădină, cântece din tinerețea lor dusă! Și, ca un făcut, avea și voce!

Se agățase de ultima soluție, cu toate că știa că face un mare păcat - să pună, la icoană, un blestem năucitor, care s-o scoată din circulație, definitiv, pe vecina nesuferită, care-i aducea, zilnic, câte ceva de-ale gurii! De parcă ea era neputincioasă!

Numai că, în duminica sortită aplicării planului, nu apucă să vâre hârtiuța cu cele trei floace cânepii, ale Anicuței, după icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, că se trezi prinsă de mână tocmai de dascăl, care ieșise să aducă niște lumânări:

-Urâte apucături, mătușă Despina, la o femeie cu frica lui Dumnezeu!

Baba fu nevoită să aștepte terminarea slujbei, un botez și pomenirea morților, timp în care își roase unghiile și jură să bage pila de unghii, în baba Anicuța, și-așa nu-i mai trebuia!

Părintele o mustră încet, vreme de o oră jumătate, până Despinei îi intrară genunchii-n pardoseală, fiind ținută atâta vreme în genunchii în cauză! Pedeapsa fu ușoară, și nici gând să n-o respecte – se temea că trezise mânia Domnului și supărarea preotului, de care se temea mai abitir decât de Dumnezeu cel Înțelegător! Consta în 50 de mătănii și 3 rugăciuni, de trei ori pe zi, la interval de 8 ore, timp de 3 luni! Ca pe antibiotice, să distrugă răul! Și, obligatoriu! să aibă aprinsă, mereu candela, să-l sperie pe Cel Rău din ea!

Babe Despina intră în panică - păi, la pensia ei, cât ulei o să consume candela?

Se gândi să folosească o candelă făcută dintrun borcan, dar, apoi, se răzgândi și umplu un păhăruț de țuică, de vreo trei ori mai mic decât borcanul, neștiind care dintre cele două candele va consuma mai mult!

Voi ce credeți, care dintre cele două candele ar fi consumat ulei mai mult? Vă băgați...?