Jocurile
vieții ne-au obișnuit să jucăm
calp! Sub masca deplinei sincerități, ascundem, uneori, mormane de interese
meschine, sau, mult mai grav, interese de doi lei, bucata! Cum spunea bătrânul
Will Shakespeare, viața e o scenă, noi, actori pe scena
vieții! Dar cât de bine ne mai jucăm rolul! ajungem să ne păcălim și umbra!
Jocul
de-a sinceritatea ia, rareori, întorsături nebănuite - nefiind obișnuiți cu exploziile
de sinceritate, ne mulțumim cu imploziile de egoism! Confundăm marfa, cu
ambalajul, și cântărim lucrurile, cu măsurici măsluite! Poate că ar fi mai bine
așa, dacă astă așa-zisă autoprotecție n-ar funcționa ca o frână, ne tot împiedicăm
de temerea că a fi naturali, e o pacoste și-o slăbiciune! Care poate fi
interpretată și chiar folosită împotriva noastră! Nu suntem tare ciudați, când
suntem sinceri?!?
Sinceritatea
poate fi, în atare situații, o armă distrugătoare, dar, din păcate, e mai mult
autodistrugătoare! M-a întrebat, zâmbind, un fost șef, cum e poreclit! Când i-am
spus, mi-a jurat răzbunare veșnică! De atunci, mă uit la om și deschid gura! Asta
nu înseamnă că n-o comit iar, oamenii nu suportă adevărul, când e vorba de
persoana lor! Dar mă încântă să văd stupefacție, acolo unde, până atunci,
vedeam doar auto - adulație! De la o vreme, nu-mi mai pasă ce zice lumea despre
mine, știu că râd mulți în spatele meu, dar e prostia lor, nu a mea, eu îi țin
de suflet, când sunt sincer! Dacă nu știu să prețuiască o critică, e treaba
lor!
Culmea
e că, după un moment de sinceritate, când sufletele se ating în mod direct și
nu prin meandre rătăcitoare, ne simțim mai bine! Mai umani! Mai fericiți! Deși contează
cui te adresezi, acest moment e unul dintre singurele, când ești tu, și nu
falsa ta imagine! De aceea, în familie,
sinceritatea n-ar trebui să fie aruncată la coș, ci ar trebui să fie literă de
lege! Măcar în familie, să ne permitem luxul unui moment de sinceritate! Ceva cam
în genul – TE IUBESC!
Noi,
oamenii, încetăm să iubim când suntem falși! Și încetăm să fim noi, când ne
jucăm rolurile! Complicat – orice variantă am alege, putem greși irecuperabil! Dar
prefer sinceritatea, vreau să mă simt EU!
Prietenii
îmi spun că iar mă învârt în jurul cozii mele de arici! Dar oare când m-am învârtit
vreodată?
Pe
scurt, vreau să mulțumesc tuturor celor care au fost alături de mine la împlinirea
frumoasei vârste de XX ani! Câtă sinceritate, nu, când e vorba de vârstă?
Pe
bune, nu am mai simțit niciodată atâta căldură, și nu era de la soare! E bine
să știi că te înj…, iubesc atâția oameni, printre care unii pe care chiar că
i-ai “înțepat”!
Îmi cer scuze pentru felul meu de a fi, dar altul, n-am! Dar să știți că,
oricât de răutăcios sunt, știu să prețuiesc sinceritatea și omenia!
Mulțumesc
pentru urări!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu