CÂTĂ RĂUTATE-NTRUN GHIOC !

Ieri am ajuns prin cartier deal, undeva, unde stătea o cunoștiință de-a mea. Mă dusesem pentru altceva, nu să fac vizite, și apoi persoana îmi căzuse demult greu la stomac, mâncase niște bureți, cu tot cu îngrășământ, pe seama mea, nu ne mai văzusem de câțiva ani! Mi s-a părut că și-a schimbat poarta, deja mă întorsesem, să plec, m-am întors din nou, să văd dacă m-am înșelat! Un vecin, ce tocmai trebăluia în stradă, s-a uitat, lung, la mine, eu m-am întors, să mă conving că n-am văzut câș, iar omul m-a întrebat:

-Căutați pe cineva?

Nu știu de ce, dar întrebarea m-a scos din pantofi, nu era vreme de bocanci, și, rânjind, i-am răspuns printro întrebare:

-De ce mă întrebați?

Omul s-a înroșit la față, evident înfuriat, și-a replicat:

-Credeam că vreți să aflați unde stă cineva!

Eram teribil de enervat - ce tot mă  interoga ăla? Apoi , mi-am dat seama cât de stupid sunt – omul vroia să-mi fie de ajutor! Iar eu, bădărănește și câinește, l-am repezit! Am vrut să repar gafa, dar deja îmi întorsese spatele, așa că Mulțumesc!-ul mea, dublat, a căzut în canalizare! L-am jignit degeaba și, tot degeaba, i-am mulțumit - o comisesem grav!

Tot ieri, a trebuit să mă duc la cardiolog! Unde mă aștepta o asistentă! Cât mi-a făcut electrocardiograma, a vorbit prietenește, conversația fiind o plăcere, dacă e cu o persoană empatică! Parcă mi-a mai trecut din slăbiciune și am reușit să zâmbesc! Când intrasem, eram senin ca un portavion atomic, n-ai cum să țopăi, când mergi la medic! Ei, bine! modul doamnei de a se purta cu bolnavii, m-a destins, m-a reconfortat! Nici măcar nu puteam să mă simt flatat, așa s-a purtat cu toți, eram chiar gelos!

Azi, mi-a sărit inima-n poale - conduceam pe centru și, la ditamai intersecția, în timp ca viram stânga, unde era trecerea de pietoni, m-am trezit cu o familie de etnici, care a sărit pe trecere, cu toate că era roșu! Nici nu s-au uitat stânga - dreapta, bănuiesc că îi durea în papion, ei trebuiau să treacă! M-am speriat, credeam că am greșit, dar abia se dăduse verde la semafor, nu putea fi verde și-acolo! Bine că n-am omorât vreo doi, că mă punea mă-sa, să-i fac la loc! Ce m-a surprins, au fost rânjetele celor de pe trotuar, altele decât  a celor din familie respectivă!

Unde vreau să ajung? Nicăieri, mi-e teamă că trenul, avionul, vaporul, căruța și zmeul nostru, au trecut demult, au rămas doar sania și dricul! Pentru că am ajuns s-o luăm la vale și să ne ducem dracului! După ce, mai întâi, ne facem ai dracului! După modelul subsemnatului, cam încurcăm lucrurile – râdem, de cele sfinte, și plângem, când suntem gâdilați la coarda sensibulă! Am pierdut noțiunile, vedem numai rău și suntem plini de răutate!

Eu n-ar fi trebuit să-l reped pe cel care vroia să mă ajute, dar, încărcat de relele din ziua aceea și ofuscat de comportamentul semenilor mei pigmei, am ajuns ca ei! Și omul nici nu avea vreo vină, doar că încerca să fie politicos, cu un nevricos! De ce l-am privit ca pe un dușman, ca pe un băgăreț în treburile altuia? Zău că-s zuz!

Asistenta m-a făcut să mă întreb dacă nu visez - aud zilnic povestiri cu măgari spitalicești și monștri sanitari, încât nu mai cred în oameni buni! Când nu se deschide ușa, dacă nu scoți banul, la spital, cum să crezi că sunt și oameni sinceri, care țin la semenii lor, iar meseria li se potrivește? Nu vreau să-mi închipui o lume unde fiecare stă pe locul care corespunde cu profilul său, nu sunt destule haznale pentru unii!

Dar de ce rânjete la ticăloșii? De unde atâta adeziune, de la oameni aparent sănătoși la cap? De când ne amuză mizeria, babuinismul, cocălăreala? Să fie doza de mizantropie, asigurată de cardul de sănătate?

Suntem răi, foarte răi! Răi și neputincioși, că de-aia rânjim și vorbim urât! De aia suntem nervoși, deliranți, intoleranți! Suntem bolnavi!

Se pare că ne întoarcem în timp, involuăm – ne îndreptăm spre comuna primitivă, cu toate electrocasnicile  noastre și gresia din baie! Mamuților le-ar fi mai frică de un puști c-o tabletă, decât de-o ceată de vânători preistorici, cu cuțite din silex și lăncii din os! Până și dinozaurii au dispărut, credeți-mă! au intuit că aici ne vor aduce lăcomia, prostia și nesimțirea!

Mai bine mă culc! Culcatul pe-o ureche, face bine la rinichi!