Curajul
vine odată cu senilitatea?
Atunci de ce gemi de curaj și de prostie, în același timp, la vârste fragede?
Cum a fost cazul lui Lică:
-Stăteam cu chirie întrun bloc, în spatele teatrului!
Unde știe toată lumea cine stă! Două blocuri cu etnici curajoși și nervoși, în
vecinătate! Adulții, ca adulții, plodurile, nenorocire! Cred că aveau un sistem
hi-fi în gâtlej, când urlau! Vreo câțiva legați încă de piciorul mesei, mâncau
bronzachi la pungă, în timp ce mai marii - lor, consumau spirt și produse
chimice superioare!
Era o vreme când, în blocurile respective, se găseau
garsoniere și apartamente de vânzare. Proprietarii, cuminței când le-au
cumpărat, n-au știut peste ce molimă dădeau și nici c-or să vrea să scape de
ele, în viteza luminii, după contactul cu cili - vizațiile extraterestre și extrauterine! Ba unul și-a
dat apartamentul pe gratis, să nu mai plătească impozit pe gunoi!
Noi stăteam în alt bloc, unde ponderea etnicilor era sub
40%, așa că ne consideram norocoși! Asta nu înseamnă că eram trăitori departe
de lumea dezlănțuită, dacă nu ieșeam, noi, la ea, venea ea peste noi!
De exemplu, pe vremea aceea de tristă amintire, aveam
băiatul bebeu! noi locuind la parter! Dacă nu era bătaie, era zdrăngănit de sticle! Ba odată s-a lăsat și cu donare involuntară de sânge, sub fereastra
noastră, era numai hemoglobină peste tot!
Cei mai teribili erau pruncii bipezi, care alergau toată
ziua, de spuneai că sunt pur - sânge arab, nu indian! “Trompetele”
lor concurau trâmbițele
Ierihonului!!!
Întro astfel de zi minunată, bebeul meu era bolnav. După
o noapte de nesomn, cu ochii de melc vioi, tot familionul a așteptat marea
minune - să adoarmă pruncul! Ca să adormim și noi! Dar n-au trecut cinci minute,
și o trupă de mici animale sălbatice, au trecut, trăgând după ei, ceea ce semăna cu
niște cutii goale de conserve de mazăre.
Am sărit din pat, plin de draci scorțoși, noroc că eram
gata îmbrăcat. Am țâșnit pe ușă, apoi în fața blocului, exact cât să văd 4
draci nescorțoși, dar jegoși.
-Duceți-vă, mă, și voi în altă parte! am încercat să fiu
calm, fără să precizez partea anatomică a mamelor lor, unde-i trimiteam!
Conform codului lor personal privind comportamentul pe
lângă societate, mi-au arătat fundul, și la propriu, și la figurat! Mi-am
pierdut calmul, după noaptea albă, a trebuit să văd și...negru, înaintea ochilor,
și m-am repezit după ei, barem unul să prind!
Ideea a fost proastă, dracii erau mai iuți ca mine, se
vedea că se antrenau pentru ștafetă! I-am ajuns abia 50-60 de metri mai încolo,
în fața blocurulor LOR!
Trei minute mai târziu, conversam prietenește cu vreo 15 etnici, vecinii mei! Dintre care doi, cu
topoare, trei, cu cuțite, una, cu o bâtă de basseball! E foarte adevărat! eu nu
scoteam un sunet! Că nu m-aș fi auzit! Aveau o limbariță, ceva de speriat! Și
unde mai pui c-o cunoșteau și pe mama! Și pe toate rudele mele, pe care le
pomeneau!
Am avut noroc - printre ei s-a nimerit și un fost coleg
de școală! Care m-a sfătuit ca, pe viitor, să nu mai ies în stradă, să fac gât,
decât atunci când îmi iau bazooka!
Incidentul a fost stins, plodurile au revenit sub
fereastra mea, iar eu mi-am făcut curaj să-mi spun că nu-i bine să te lași
pradă curajului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu