Gașca
celor patru nătărăi avea o problemă cu pepenii - le stăteau în gât! Așa că nu-i
de mirare că mai toată vara nu prea dormeau noaptea, cum nu dormeau nici câinii
și nici păzitorii de pepenării!
După 30 de ani, Gheorghiță povestește cu stătea treaba:
-Întro
noapte, ne-am înțeles să mergem la furat pepeni, la moș Niculae. Am așteptat să
adoarmă zgâtia de soru-mea mică, ce nu voia să închidă ochii, și pace! Trupa
s-a adunat în spatele bisericii și prima întrebare a fost - Nu-i prea devreme pentru pepeni? Ținând, însă, cont că deja
mâncasem vreo doi anul ăla, am hotărât că - Nu!
nu e prea devreme!
Judecata
noastră a fost proastă - nu erau copți! Am început să tropăim printre pepeni,
spărgându-i și gustându-i, deși aveau gust de bostan!
La un moment dat, am văzut în mijlocul tarlalei o moviliță, nu prea mare, cam ca
un pepene uriaș, dar n-am apucat să ajungem la el, că pepenele s-a ridicat, nu
prea mult, dar îndeajuns să ni se facă
părul – măciucă! Asta n-ar fi fost nimic, dacă un urlet groaznic, de
animal lovit, aflat pe moarte, nu ne-ar
fi șfâșiat urechile!
Niciunul
n-a mai stat să vadă ce e - precum
potârnichile, am fugit în toate direcțiile, și, numai din instinct, am ajuns
acasă, dar mult mai târziu, nici nu știu pe unde am ocolit. M-am vârât în pat,
îmbrăcat, și mi-am ascultat dinții clănțănind – Ce dracu’ fusese aia?
Spre dimineață am adormit, fără să mă dezbrac, cu inima-n gât!
A doua zi, când m-am trezit, mama stătea la gard, cu
vecina, și vorbeau:
-Nu știu ce l-a pălit pe moș Niculae, dar uite ce țantoș
merge, zici că-i gânsac! Se laudă că az’noapte l-au călcat hoții, dar, deși erau peste zece,
toți namile, nu s-a temut, a răcnit la ei și ăia au fugit mâncând pământul!
Mai zice că era cald în casă și a ieșit să se răcorească, da’ cred că ieșise să-și facă nevoile, n-avea ce căuta printre pepeni! Care au fost proștii, care s-au speriat, că moșu’ abia are un metru jumate înălțime, și 45 de kile, cu tot
cu nădragi? Și nici pepeni n-au mâncat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu