(NEW!)
N-am terminat! Și sunt la post, nenică!
Că sunt atâția fandosiți, care ne strică!
Cuvintele din limbă,
nu - s, deloc, pe ducă,
Abia ce-ajunserăm, cu - arțag, la limba turcă:
Veniți buluc, să vedeți pe maidan, bucluc-
Chiolhan cu acadele, cafeluță și ciubuc!
Aș fi un caraghios, să fiu, din nou, mahmur,
Și, mare ageamiu, un geamantan, să fur!
Bre! ciomăgari! și voi, mahalagii,
Matrapazlâcurile, le țineți în cutii?
Tertipuri - învățarăm tabieturi la tejghea,
În geantă și-n basma, avem și-o tinichea!
Taraba e ținută cu cusur! Taman cum e de soi!
Palavragii, cu gură mare și spurcată, avem și noi!
De sub papuc, ne ținem codoșlâc,
Doldora de mofturi, fugim de pașalâc!
Mâncăm salam și așteptăm rahat,
Și ne ferim să dăm în zarzavat!
La un liman, doar un bacșiș, lipsește,
Tutun, avem! Habar, ne trebuiește!
Degeaba dăm rachiu la sărăntoci cu naz!
Fără vreun chef, tichia n-are niciun haz!
Și am prompti cuvintele-n chenar,
Capac să prindem, în ultimul pătrar!
Hai să ne fudulim, că-i mare cacealma!
Dugheana s-a închis! E rostul de saftea!
Chiorul e mut! Prostia e din catifea!
Vai! ce-ați făcut, voi, călăuzi, din noi!
Ia dați-ne cuvintele zorite, înapoi!
Am asistat la scenă de tristețe și belea-
Copilul cam ce vorbe, mamei, îi spunea:
-Ești pușlama și mare libertină! La preț redus!
L-am întrebat dacă chiar știe ce a spus
Și m-a privit cu ciudă! Și mirat:
-Cuvintele, de la părinți, le-am învățat!
Nu-i de mirare! nici mama lui, nu știe!
E mai atentă ce scobește-n farfurie!
N-o afectează, nu se vaită și n-o doare!
De ce mă zbat, pentru o limbă care moare?
M-opresc aici! și nu e prima dată,
Când sunt dezamăgit, că limba ni-i uitată!
Insularii, frantujii, nemții, italienii, spaniolii,
Nu fură numai oamenii! Ne fură vorbitorii
De limbă veche, subtilă, românească!
Barem pe asta de-am lăsa-o să trăiască!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu