duminică, 28 octombrie 2018

(A)MESTECÂND CUVINTE, CARE MOR!(II)

V-ați prins cum stăm cu daca?
C-apar cu altă - ncurcătură! Iaca -
Lansez o provocare de rutină
Trecând, ca vântul, prin limba latină:

Oh! Tempus care nasus  și-l strecoară
Prin ramus  și flores, ca odinioară,
În oculus lui soror și lui frater
Neamul apare ca și alma mater!
În pectus și în carnem, nostra crucem
Doar tristis și argentum noi aducem!
În aqua adevărului găsim pharmacum
În basilica adormin pecatum!

V-am aburit de tot, o trag pe dreapta,
Ca să mă mut mai jos, unde mi-e treapta:
E incredibil cum limba strămoșească
Are așa de multă limbă latinească!
De la romani ne vin: balsam și discordie,
Învidie, familie, ordine și nebunie!
Causticele reguli, stirpea și spiritul latin,
Obedient, acut, periculos -  ne vin!
Salvare, capitol, van, balsam și fals,
Alături de istorie, matur - au mai rămas!
Dar mai există și o discrepanță-
Tot de la ei, rămas-a și-o speranță!
Un grațios, și-onest salut sacerdotal,
Din partea unui imperator temporal!

M-așteaptă cale lungă și tempus, rău, mă seacă-
Am să revin, curând, trecând prin limba greacă!
Nu vi se pare că mâncăm hapsân, c-un linguroi
Cuvinte-mprumutate de la alții, cum vrem noi?

Niciun comentariu: