luni, 29 octombrie 2018

(A)MESTECÂND CUVINTE CARE MOR!(IV)

Așa cum am jurat, revin cu pata pusă,
Să văd ce-am preluat, în timp, din limba rusă:

Mi-aș trage o scatoalcă și-aș înghiți copeică,
Ca un birjar bețiv, ce-adormit în teică,
De n-aș fi cavalerul, ieșit c-o farmazoană,
Ce-i tare ofilit, de statul prin cazarmă!
O hoardă de calmuci beau spirtul din cazan,
Mujicii sunt habotnici, cătând numai șofran,
Fac șmotru, samavolnic, frecând un cozoroc,
În timp ce burlăcesc, pe podină-n talcioc!
O goarnă coșcovită ne cheamă la barcaz,
Birjarul bea o bragă, pe șest, lângă un iaz,
O scripcă de o rublă, legată cu bentiță,
Ca să nu iasă duma, ne leagă la guriță!
Am înghițit gălușca, rămas-am în pufoaică,
Tot stând, senini, pe budă, cusuți precum o gaică!
Un țar, mâncând zacuscă, atât mai trebuia,
Să fie borșul acru, să nu-l putem mânca!
Pe-o plită, ceaiul fierbe! Ca-n orișice colhoz!
Și câtă panarama făcut-a cel matroz!
Cărăm de-o veșnicie, o raniță, de fiecare om,
S-a terminat gulagul? Trecut-am pe pogrom?
Ne-am arendat și limba, ce face carantină,
Așa că mă opresc, să nu cad de gaină!

Credeați că am plecat? Că trebuie o șpagă,
Să mișun, ca din poștă, uitând  ce-i aia – șagă?
Scuzați, n-am rât de porc! Și creier, ca de curcă!
Iar data viitoare, mă-nvârt prin limba turcă!





Niciun comentariu: