Sărit din strungul unui
prost!
Umflat, statistic,
uneori,
Timpul se duce fără
rost!
Și trec minutele, ca ani,
Și orele se cern,
răzleț,
Noi îl privim pe geam,
trecând,
Și ne-ntrebăm de are
preț!
Îl ciufulesc, cu drag
și spor,
Toți nașparlii
trecători!
Nici nu importă că-i ușor!
Doar să aducă…bănișori!
E un prieten, când e
bun!
Și e-un dușman, când
nu-l dorim!
Timpul e-un mare
plutitor
Dar noi nu știm să îl
trăim!
Îl vrem docil și
plângăreț!
Îl aruncăm, ca pe-o
sardea!
Și ne jucăm cu goana
lui,
Îl consumăm, de acadea!
E invizibil, când
dorim!
Iar spatele i-l arătăm,
Când trece și pe strada
mea,
Apoi, când trece, îl
uităm!
Dar, din păcate, fără
el,
N-am exista și n-am
rodi!
E trecător și ucigaș,
Dar, fără el, nu am
trăi!
Mă întristez, să-l
irosesc!
Aș vrea să îl păstrez
pe-al meu!
Mă enervează să-i
privesc
Pe alții, cum l-azvârle-n
hău!
Mai sunt și alții,
nevropați,
Care îl toacă pe nimic!
Îl fură și se simt
furați,
Zicând că-i fraier și e
mic!
Abia când zilele s-au
dus,
Iar anii intră-n
abator,
Ne întrebăm cum a apus
Și ni se face, subit,
dor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu